2010 aduce schimbări în procesul de votare pentru alegerea celui mai bun film
Pentru ediţia 2010 a premiilor Academiei Americane de Film, organizatorii au făcut o serie de schimbări, poate cea mai importantă fiind cea legată de categoria Cea mai bună peliculă, unde anul acesta sunt nominalizate zece filme, nu cinci cum au fost din 1945 până în 2009.
Academia Americană de Film a schimbat de asemenea sistemul de votare pentru alegerea celui mai bun film al anului, înlocuind procesul de vot simplu, prin care fiecare membru alegea o singură peliculă dintre cele nominalizate, cu un proces de votare preferenţială, votanţii alcătuind o ierarhie a tuturor celor zece filme nominalizate, pe o scară de la 1 la 10. Schimbarea modalităţii de votare nu a fost primită însă cu braţele deschise, mulţi reprezentanţi ai industriei cinematografice considerând că noul proces favorizează peliculele populare.
Pentru stabilirea filmului câştigător, PricewaterhouseCoopers va contabiliza, în primul rând, numărul de locuri I obţinute de fiecare film în parte. Dacă unul dintre filme obţine mai mult de 50% dintre voturile pentru locul I, el va fi automat declarat câştigător. Dacă niciun film nu va obţine majoritatea, peliculele nominalizate vor fi eliminate progresiv, în funcţie de numărul de nominalizări pentru locul I obţinute. Când un film este eliminat dintr-un clasament în care fusese desemnat lider, pelicula clasată pe locul al doilea în acel grup de voturi va trece pe locul întâi, astfel că se va face o nouă numărătoarea a voturilor pentru prima poziţie. Eliminările şi renumărarea vor continua până când va rămâne un singur film, care va fi declarat câştigător.
Sistemul de votare pentru celelalte categorii ale premiilor Oscar va rămâne în continuare acelaşi, bazat pe vot unic, în care nominalizatul care are cele mai multe voturi primeşte trofeul.
Câştigătorii nu au voie să plângă pe scenă
Organizatorii au lucrat anul acesta şi la schimbarea imaginii ceremoniei de decernare a Oscarurilor, stabilind o serie de recomandări pentru viitorii câştigători. Astfel, Academia Americană de Film a recomandat nominalizaţilor de anul acesta ca, în cazul în care câştigă mult râvnita statuetă, să ţină un discurs de cel mult 45 de secunde şi să nu plângă pe scenă, în încercarea de elimina discursurile lungi, însoţite de lacrimi, în care sunt aduse mulţumiri unei liste interminabile de regizori, colegi, prieteni şi membri ai familiei. Câştigătorii vor putea ţine un al doilea discurs, fără restricţii de timp, în spatele scenei, unde va fi pregătită o cameră de luat vederi specială, numită „cameră de mulţumiri”.
Începând din 2010 câştigătorii vor pleca acasă cu o statuetă pe care le va fi inscripţionat numele. Până acum, câştigătorii primeau statueta, pe care era gravat un cod, iar după un timp erau nevoiţi să aducă statuetele înapoi organizatorilor pentru a le fi scris numele. Compania care realizează statuetele, R.S. Owens, a realizat anul acesta în avans 197 de plăcuţe cu numele tuturor nominalizaţilor, urmând ca imediat după ceremonie, la balul tradiţional organizat de Academia de Film, acestea să fie ataşate statuetelor. Fiecare plăcuţă include numele, categoria, titlul peliculei şi anul.
Peste 80 de ani de istorie
Premiile Oscar sunt acordate, din 1929 încoace, de Academia Americană de Film. Aceasta a luat fiinţă pe 11 mai 1927, ca organizaţie profesională dedicată avansării artei şi tehnologiilor de producere a filmelor, sub conducerea lui Douglas Fairbanks. În prezent, colegiului electoral al academiei numără 5.810 membri, împărţiţi pe domenii de activitate (actorie, regie, machiaj, imagine, etc.), cea mai numeroasă categorie fiind cea care îi desemnează pe actori, respectiv 1.250 de specialişti. Procedura de votare are loc prin corespondenţă şi se desfăşoară pe parcursul a două etape. În prima fază, membrii academiei stabilesc lista nominalizărilor la fiecare categorie în parte, iar apoi, tot prin vot, se aleg câştigătorii.
La prima ediţie a premiilor Academiei Americane de Film, desfăşurată la Roosevelt Hotel de la Hollywood (Los Angeles), cele mai apreciate producţii au fost filmele mute „Wings” şi „Sunrise”, distinse cu premiul pentru „Pelicula remarcabilă”, respectiv „Pelicula artistică unică”. Tot atunci, studiourile Warner Bros. au fost recompensate pentru ajutorul dat la revoluţionarea industriei prin populara peliculă cu sunet „The Jazz Singer”. La a doua ediţie, desfăşurată în 1930, s-a acordat, pentru prima oară, o statuetă, simbolizând Premiul de Merit al Academiei, care a primit apoi denumirea de Oscar. Mary Pickford a fost prima câştigătoare a statuetei pentru cea mai bună actriţă, datorită prestaţiei din filmul „Coquette”.
În prezent, trofeul la care râvneşte orice cineast este înalt de 33 de centimetri şi cântăreşte 3,85 kilograme. Statuetele sunt realizate din britanium, un aliaj de cositor-cupru-antimoniu, şi sunt placate cu nichel, cupru, argint şi aur de 24 de karate. Costul de producţie este de aproximativ 18.000 de dolari pentru fiecare statuetă. La bază, aceasta are gravat un număr de serie, iar pe o plăcuţă este scris textul „Statueta nu poate fi vândută, transmisă sau transferată fără a fi, anterior, oferită academiei”.
Organizatorii au dreptul de preempţiune, prin contract, pentru suma de 10 dolari. În timpul celui de-al doilea război mondial, din cauza crizei de metale şi a fondurilor reduse, premiile au fost realizate din ipsos pictat. În istoria de peste 80 de ani a Oscarurilor au fost decernate, în total, aproape 2.740 trofee.
Katherine Hepburn deţine recordul Oscarurilor
Prima ceremonie televizată a avut loc în 1953, când gazda a fost actorul britanic de comedie Bob Hope, cel care, de altfel, a prezentat de cele mai multe ori decernarea premiilor, la 19 ediţii.
Cele mai multe premii Oscar individuale, patru la număr, au fost câştigate de actriţa Katherine Hepburn şi de regizorul John Ford. Ei sunt urmaţi în acest clasament de Jack Nicholson, cu trei premii, care, aflându-se încă în activitate, poate să doboare, teoretic, recordul deţinut de Hepburn şi Ford.
Printre cei cu două Oscar-uri primite se numără Bette Davis, Meryl Streep (nominalizată şi anul acesta), Sally Field, Spencer Tracy, Gary Cooper, Robert De Niro, Dustin Hoffman, Daniel Day Lewis, Tom Hanks şi Marlon Brando. În semn de protest împotriva imperialismului şi a rasismului, ultimul dintre ei a refuzat, în 1973, cea de-a doua distincţie, acordată pentru rolul din „The Godfather”.
Cel mai tânăr câştigător al unui Oscar a fost actriţa Tatum O’Neal, care, în 1973, la vârsta de 10 ani, a impresionat juriul prin rolul din „Paper Moon”. Cei mai vârstnici actori distinşi cu premiile Academiei Americane de Film au fost Henry Fonda, în 1982 , atunci în vârstă de 76 de ani, pentru rolul din „On Golden Pond”, şi Jessica Tandy, în 1990, la vârsta de 80 de ani, pentru prestaţia din „Driving Miss Daisy”.
În 2009, marele câştigător la gala Oscar a fost „Slumdog Millionaire”, care, pe lângă premiul categoriei Cel mai bun film al anului, şi-a adjudecat şi trofeele pentru cel mai bun scenariu adaptat, cea mai bună imagine, cel mai bun sunet, cel mai bun montaj, cea mai bună coloană sonoră, cea mai bună melodie originală şi cea mai bună regie (Danny Boyle).
Filmul românesc – premiat la festivaluri, inexistent la Oscaruri
Cinematografia românească nu a înregistrat niciun succes la Oscar. Mai mult, filmele autohtone nu au ajuns nici măcar pe lista nominalizărilor, în ciuda premiilor, nu puţine, câştigate la festivaluri internaţionale.
Cel mai aproape de o nominalizare a fost actriţa Maia Morgenstern, creditată multă vreme cu şanse reale de a intra în cursa pentru Oscarul acordat celui mai bun rol secundar feminin, datorită prestaţiei din „The Passion of the Christ”, film regizat de Mel Gibson în 2004. În cele din urmă, însă, Morgenstern nu a fost inclusă pe lista nominalizărilor şi a ratat, astfel, prezenţa la ceremonia din 2005.
Cele mai premiate filme româneşti ale ultimilor ani, „Poliţist, adjectiv”, „Moartea domnului Lăzărescu” şi „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, semnate de Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu şi, respectiv, Cristian Mungiu, nu au atras, nici ele, atenţia membrilor Academiei Americane. Iar asta în ciuda recunoaşterii internaţionale de care s-au bucurat peliculele la festivaluri printre care şi prestigiosul Cannes.
Pentru Oscarurile din 2010, propunerea Centrului Naţional al Cinematografiei la categoria Cel mai bun film străin a fost pelicula „Poliţist, adjectiv”, regizată de Corneliu Porumboiu, însă nici această producţie nu a intrat pe lista nominalizărilor.
Gala 2010, în direct la HBO România
În acest an, gala de decernare a premiilor Oscar, ajunsă la cea de-a 82-a ediţie, va avea loc pe 7 februarie, la Teatrul Kodak din Los Angeles, o sală cu 3.400 de locuri. Festivitatea va fi transmisă în direct, în versiune originală nedublată, de HBO România, pe 8 februarie, la ora 3.00.
Gazdele galei de anul acesta vor fi actorii americani Alec Baldwin şi Steve Martin. Deşi la ceremonia de duminică vor fi decernate premii la 24 de categorii, Academia are pregătite 50, pentru eventualitatea în care fiecare categorie va avea mai mult de un câştigător.
Pelicula „The Hurt Locker” este principala favorită la Premiile Oscar 2010, cu nouă nominalizări, la fel ca pelicula SF „Avatar”, care însă nu este creditată cu şanse la fel de mari. Celelalte opt filme nominalizate la această categorie sunt „The Blind Side”, „District 9”, „An Education”, „Inglourious Basterds”, „Precious”, „A Serious Man”, „Up” şi „Up in the Air”.
La categoriile Cel mai bun actor şi Cea mai bună actriţă, favoriţi se anunţă actriţa Sandra Bullock, pentru rolul din drama „The Blind Side” şi colegul ei de breaslă Jeff Bridges, pentru prestaţia din „Crazy Heart”, potrivit cotelor afişate de principalele case de pariuri internaţionale.
Kathryn Bigelow, regizorul peliculei „The Hurt Locker”, are mari şanse să intre în istorie ca fiind prima femeie distinsă la Premiile Academiei Americane cu premiul pentru Cel mai bun regizor. Doar patru femei au fost nominalizate de-a lungul timpului la categoria Cel mai bun regizor a premiilor Oscar, ajunse anul acesta la cea de-a 82-a ediţie: Kathryn Bigelow, Lina Wertmuller pentru pelicula „Seven Beauties”, în 1976, Jane Champion pentru „The Piano”, în 1992 şi Sofia Coppola pentru filmul „Lost in Translation”, în 2003.
