Convenţia de la Montréal prevede că operatorul de transport aerian trebuie să plătească unui pasager o compensaţie plafonată la 1.000 de drepturi speciale de tragere (DST) (1.100 de euro) , în cazul pierderii bagajelor acestuia survenită cu ocazia zborului sau în timp ce operatorul de transport avea în grijă bagajele respective.
Transportatorul trebuie să elibereze pasagerului o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.
Espada Sánchez, Oviedo Gonzáles şi cei doi copii minori ai acestora s-au îmbarcat, la 1 august 2008, pe un zbor al companiei Iberia între Barcelona şi Paris, bagajele familiei fiind repartizate în două valize. Întrucât acestea au fost pierdute în timpul zborului şi nu au mai fost recuperate, cei patru pasageri solicită de la compania aeriană daune interese în cuantum de 4.400 de euro, care corespund cu 4.000 DST (adică 1.000 DST pentru fiecare pasager).
Instanţa spaniolă, sesizată cu acest litigiu, a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) să stabilească dacă operatorul de transport aerian este obligat să despăgubească doar pasagerul care a obţinut eticheta de identificare a bagajului sau şi pe cel care solicită compensaţia pentru pierderea unui bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager.
În hotărârea de joi, CJUE afirmă că un pasager poate solicita operatorului de transport aerian o compensaţie pentru pierderea obiectelor sale care se găseau într-un bagaj înregistrat pe numele unui alt pasager.
„Trebuie despăgubit nu doar pasagerul care şi-a înregistrat individual propriul bagaj, trebuie să fie despăgubit şi cel ale cărui obiecte se găseau în bagajul înregistrat de un alt pasager care a luat acelaşi zbor. Revine pasagerilor în cauză, sub controlul instanţei naţionale, obligaţia de a dovedi că bagajul înregistrat pe numele unui alt pasager conţinea efectiv obiectele unui alt pasager care a luat acelaşi zbor. În această privinţă, instanţa naţională poate să ţină cont de faptul că aceşti pasageri sunt membrii aceleiaşi familii, şi-au cumpărat biletele împreună ori s-au înregistrat în acelaşi moment”, se arată în hotărârea CJUE.
Curtea adaugă că această interpretare nu poate fi pusă în discuţie de faptul că operatorii de transport aerian sunt obligaţi să elibereze pasagerilor o etichetă de identificare pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.
Astfel, Convenţia de la Montréal se limitează să impună operatorului de transport aerian o obligaţie de identificare şi nu permite să se deducă faptul că dreptul la compensaţie în cazul pierderii bagajelor s-ar aplica doar pasagerului care a înregistrat unul sau mai multe bagaje. Această concluzie este confirmată de obiectivele avute în vedere de Convenţia de la Montréal, care urmăreşte să asigure protecţia intereselor consumatorilor în materie de transport aerian internaţional şi să le ofere o compensaţie echitabilă bazată pe principiul reparaţiei, potrivit unui comunicat de joi.
