Guvernul Berlusconi nu s-a ferit de împrumuturi, datoria publică sărind de la 105% din PIB, în 2002, până la 120% din PIB în 2011. Şi problema cea mai mare nu este asta: cea mai mare parte a fondurile luate cu împrumut au fost folosite pentru a acoperi cheltuielile guvernamentale cu salariile şi pensiile.
La început, când trendul economic general era unul crescător, investitorii nu au acordat o prea mare atenţie acestei strategii populiste. Dar, după venirea crizei, când banii au devenit scumpi, problemele au început să iasă la iveală mai bine ca oricând.
Mai ales că, de-a lungul anilor, odată cu creşterea salariilor, competitivitatea economiei italiene a scăzut. Potrivit analizei Investopedia, lucrătorii italieni sunt plătiţi mai mult decât cei din alte ţări europene, în raport cu productivitatea muncii. Mai mult de atât, legislaţia le face viaţa grea patronilor care vor să angajeze lucrători ieftini sau să-i concedieze pe cei slabi.
Mai multe pe Evz.ro