„În 1997, aici erau betoane. Nimic din ceea ce este astăzi“, începe interviul cu MONEY EXPRESS Horia Constantinescu (37 de ani), proprietarul Bonton Palace. Se referă la latura de Nord a parcului Herăstrău, „extraordinar de sălbatică până în ’98–’99“, atunci când a pus prima cărămidă la locul despre care acum vorbeşte cu entuziasm şi pe care îl numeşte simplu: palat.
După ce a studiat dreptul şi a lucrat o perioadă „din tinereţe“ ca bugetar, a decis să facă pasul către antreprenoriat. „Am avut oportunitatea să intru în afacerea din Herăstrău prin ’97. Băiatul care începuse să investească aici, undeva la nivelul lui ’92, a trecut printr‑o perioadă de dificultăţi. Aşa am ajuns să fim asociaţi“, povesteşte el. De atunci, ceea ce acum a devenit Bonton Palace a trecut prin multe schimbări: a fost ba discotecă, ba pistă de carting, ba s‑a numit altfel. Cum a ajuns la ideea de „palat“ pe malul lacului?
PE CONT PROPRIU. În 2001, Horia Constantinescu deschide „o terasă mică, aferentă afacerii de carturi“, printr‑o investiţie iniţială de 20.000 de dolari. „Am ales un mobilier foarte elegant, cu şezlonguri. Apoi, am învăţat de la prieteni cu experienţă că nu şezlongurile aduc bani: cel care vine, după ce manâncă, ia o cafea şi mai stă pe şezlong încă patru ore, iar rulajul mesei nu mai e ceea ce trebuie“, îşi aminteşte el de perioada de început.
Iar de la contabilă a învăţat „ce înseamnă pierderi în alimentaţie publică“ – „M‑a întrebat: reţetare, la tot ce faci tu aici, ai?“. Era de aşteptat ca primele încasări să fie atunci la nivelul salariului unuia dintre angajaţii actuali.
Treptat, antreprenorul a început să cumpere mai multe părţi sociale din RODRAG, societatea „mamă“ a Bonton Palace, până acum doi ani, când a devenit acţionar împreună cu mama sa – „Cartingul a dispărut ca afacere, iar partenerul meu de atunci a ales să‑şi continue activitatea în Italia“.
Dar până la ancorarea businessului în prezent, Constantinescu îşi aminteşte cu entuziasm de 2004, când „restaurantul începuse să se aşeze pe piaţă“. Se numea Marie Celeste şi concura, în zona de Nord a parcului, cu doar câteva alte terase şi restaurante (Aqua, La Fitze). Ca o paranteză, restaurantele şi cafenelele din Herăstrău sunt concurente, astăzi, cu restaurantele şi cafenelele din Centrul Vechi unde, într‑un timp relativ scurt, s‑au concentrat mai mulţi investitori. Au în comun şi câştigurile uriaşe din timpul verii. Cu menţiunea că tarifele şi publicul‑ţintă sunt foarte diferite.
Revenind la Marie Celeste, Constantinescu spune că începuse să‑şi facă un nume, deşi meniul pe care îl avea atunci nu era la fel de sofisticat ca acum. Ulterior, numele a fost schimbat în Bonton by Marie Celeste – „De ce Bonton? Curăţasem pontonul de pe lac (…) şi cineva a zis «ponton de bonton». Mulţi spuneau: «merg la Ponton, la Marie Celeste»“. Dar parcă tot nu se potrivea perfect cu numele pe care şi‑l dorea antreprenorul. Mai ales că locul se transformase într‑un spaţiu mult mai rafinat, adresat unui public exclusivist.
Un avantaj financiar a însemnat, în 2008, şi vânzarea mărcii Marie Celeste pentru circa 250.000 euro „unora care îşi doreau să folosească numele“, capital care l‑a ajutat pe Constantinescu să‑şi continue proiectele.
Un amănunt semnificativ: „Bonton Palace“ a fost dorinţa antreprenorului de a‑l transforma într‑un nume mai popular – „Am vrut să fie palatul nostru“. Un vis care implica şi mulţi bani.
Citește mai mult despre conceptul Bonton în MONEY EXPRESS
