Magazine cu rafturi încărcate, cele mai noi produse farmaceutice şi o vacanţă în străinătate în plus faţă de anul trecut. Toate acestea contribuie la creşterea PIB-ului, iar în majoritatea statelor acest indicator macroeconomic reflectă gradul de dezvoltare şi bunăstare, relateaza dw.de.
În orice caz, în calculul PIB-ului nu intră posibilele prejudicii, cum ar fi calamităţile naturale sau poluarea mediului apărute în urma reducerii, prin exploatare excesivă, a rezervelor de materii prime, în procesele de producţie sau la transportul mărfurilor. De asemenea, nici de transformările sociale asociate creşterii economice nu se ţine seama. Există multe motive pentru care actualul model de creştere poate fi criticat, este de părere Alberto Costa – fost ministru al energiei în Ecuador.
„Performanţa economică nu înseamnă automat şi progres. Fiecare formă de creştere are o faţetă socială şi una ecologică. Există forme de avânt economic pozitive, dar şi negative”, afirmă Costa. Ţările industrializate nu se orientează după nevoile populaţiei, iar creşterea se realizează pe spezele statelor cu economii emergente – acuză Costa care propune un ritm mai lent în cursa pentru indicatori macroeconomici spectaculoşi.
În cercurile economice tradiţionale şi în politica economică, încetinirea creşterii este un subiect tabu – crede Petra Pinzler, autoarea cărţii „Tot mai mult, nu e de ajuns. De la mania avântului la norocul PIB”.
„Economiştii trăiesc cu ideea că dezvoltarea este un fenomen veşnic, că economia poate creşte într-una. Dimpotrivă, cei care ţin seama şi de mediu sunt de părere că economia este parte a lumii noastre, iar lumea nu e plată, ci rotundă. Nimic nu poate creşte la infinit într-un spaţiu limitat ca planeta Pământ”.