Înainte de izbucnirea războiului din Libia, ţara producea aproape 1,6 milioane de barili de petrol pe zi. Din acest total, Compania Naţională de Petrol controla 1,1 milioane de barili, iar bătălia pentru restul din producţie se dădea între marile companii occidentale, precum Eni, Total, ConocoPhillips, Marathon, Hess şi Occidental, cel mai mare jucător fiind compania italiană Eni, informează CNN Money.
Dar, sub regimul lui Moammar Gaddafi, termenii acelor contracte erau stricte. Dictatorul a impus un impozit de 93% pentru tot petrolul produs de aceste companii în Libia. „Această taxă de 93% este o glumă. Nici măcar Rusia nu are o astfel de taxă”, spune Fadel Gheit, analist pe energie în cadrul Oppenheimer, citat de CNN Money. O taxă de 75% ca cea a Norvegiei ar fi mai potrivită, iar una de 50%, pe stil american, ar fi un cadou de-a dreptul”, mai spune analistul.
Pe măsură ce producţia de petrol a Libiei îşi revine, noul guvern a păstrat termenii şi condiţiile impuse de Gaddafi. Pentru moment. Nimeni nu se aşteaptă la o reducere a impozitului la 50%, dar o reducere a acestuia este de aşteptat.
Compania Naţională de Petrol se află în discuţii cu privire la cât petrol ar trebui cedat companiilor occidentale, a declarat Ross Cassidy, analist în cadrul companiei de cercetare pe piaţa energiei Wood Mackenzie.
Există cu siguranţă un interes al Libiei pentru a atrage investiţii străine. Producţia de 1,6 milioane de barili pe zi a fost suficientă pentru a-l satisface pe Gaddafi, care lăsa foarte puţin din această avere să ajungă la poporul său, a mai spus Gheit.
De asemenea, dictatorul nu a investit banii obţinuţi în câmpurile petroliere. Iar rezultatul se vede: echipamentul s-a învechit, iar producţia nu este la nivelul la care ar putea fi.
Dar potenţial există. Cu investiţii în câmpurile de petrol şi un plan agresiv de explorare, Libia şi-ar putea dubla producţia de dinaninte de război, la trei milioane de barili pe zi. Calculat la preţurile actuale, asta ar însemna un plus de 300 de milioane de dolari pe zi. Firmele care deja operează în Libia au promis să ajute la modernizarea câmpurilor existente. Şi greii petrolului, precum Royal Dutch Shell şi British Petroleum, s-au angajat la programe de explorare, în valoare de câteva miliarde de dolari, pentru următorii ani, mai spune Cassidy.
În urmă cu câţiva ani, Exxon Mobil şi-a încercat norocul în găsirea de noi rezerve de petrol, dar a renunţat, după ce au văzut că forajele eşuează. Dar asta nu înseamnă că Exxon nu va reveni dacă se vor materializa noi condiţii. Multe dintre companiile care operează în Libia au declarat pentru CNN Money că sunt nerăbdătoare să reia producţia, de îndată ce condiţiile vor face din aceasă ţară un loc sigur pentru angajaţi. Dar analiştii spun că nu violenţa este cea care ţine departe investiţiile.
„Companiile petroliere au avut operaţiuni în regiuni violente mai multe decenii. Ceea ce contează acum este cadrul legal şi sfinţenia contractelor”, a declarat Anas Alhajji, economistul şef al NGP Energy Capital Management. Deşi multe companii speră ca noul guvern să fie mai uşor de abordat decât regimul Gaddafi, companiile merg deocamdată pe metoda „wait and see”. Mulţi dintre liderii noului guvern fac parte din vechiul regim. În plus, judecând după modul în care dictatorul a murit, noii lideri nu inspiră tocmai încredere. Despre noul regim, Gheit spune că „nu sunt îngeri”.
Sursa foto: ENI
