“Clauza care stabileşte denominarea plăţilor în monedă străină după un curs majorat faţă de cel de la data acordării creditului nu face parte din preţ şi, deci, poate fi analizată sub raportul caracterului abuziv. Pe româneşte, această clauza poate fi considerată abuzivă, urmând că instanţa naţională care constată acest caracter să o lase fără efect. Aşadar, litigiile în care se cere îngheţarea cursului la data acordării creditului pot fi câştigate”, a declarat avocatul Gheorghe Piperea.
În cazul creditelor în franci elveţieni, diferenţa între cursul de schimb de la data semnării contractului şi cel de la data plăţii ratelor este, deseori, de peste 100%. Întrucât diferenţa este atât de mare, contractul nu a fost negociat, iar banca a ascuns informaţii esenţiale relative la riscul de depreciere a monedei naţionale, este evident că e vorba de o clauza ce provoacă un dezechilibru seminificativ, deci este abuzivă, explică Piperea.
Acesta a adăugat că speţa nu se referă doar la creditele în franci elveţieni, ci şi la orice alte credite în „monedă străină”, în cazul cărora există o diferenţă de curs între cumpărarea şi vânzarea valutei, diferenţă care ar fi defavorabilă consumatorului.
Decizia CJUE mai spune şi că nu e suficient ca termenii în care se exprimă clauzele contractuale, inclusiv cele relative la preţ, să fie inteligibile din punct de vedere gramatical, ci şi să fie intelegibile din punct de vedere juridic, adică orice consumator cât de cât diligent, să poată să îşi cunoască obligaţiile şi să poată să aprecieze consecinţele economice negative pe care le riscă din faptul încheierii contractului cu banca (pct. 73).
Contractul trebuie să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, astfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din faptul semnării contractului (pct. 75).
“Decizia CJUE statuează că instanţei naţionale nu îi este permis, în cazul în care constată o astfel de clauza abuzivă, să anuleze contractul în ansamblul său, ci doar clauza de denominare, întrucât altfel consumatorul ar fi grav prejudiciat, ceea ce ar însemna răsturnarea scopului directivei, scop prevăzut la art. 7 din Directiva 93/13 (sancţionarea profesionistului şi prevenirea abuzului de putere economică)”, a mai spus Piperea.
