Vie avea si acasa, in Italia, vreo 30 de hectare, insa de ea se ocupa cei doi frati ai sai. Impreuna detin in jur de o suta de hectare de teren agricol si peste 200 de vaci de lapte, au chiar si o macelarie proprie. Paolo insa s-a stabilit in Romania, unde si-a adus si sotia, romanca, de altfel, pe care a cunoscut-o in urma cu 15 ani in Peninsula. De meserie este agronom, fiind specializat in cultura mare, insa cu timpul Paolo Lucaccioni a devenit pasionat de viticultura, despre care recunoaste ca nu stia mare lucru la inceput.
Primele contracte pentru butasi le-a semnat cu Ioan Niculae, patronul InterAgro, si cu Mihai Anghel, de la Craiova. A lucrat si cu statiunile de cercetare din Romania. Incet-incet, a reusit sa intre in toate marile podgorii din Romania, iar acum lucreaza cu toti producatorii importanti de vinuri. A fost greu la inceput. Lucrurile au inceput sa mearga pe masura ce romanii si-au dat seama ce avantaje au daca apeleaza la tehnologia straina in domeniu, mai avansata decat cea romaneasca. Spre exemplu, procentul de prindere a butasilor romanesti era destul de mic, undeva la 30%, in timp ce la coardele aduse din Italia se ajunge si la 80%. Paolo a inceput sa caute si coarde pentru a altoi soiuri romanesti si pe care le-a dus in Italia.
“La sfarsitul anilor ‘90, tehnologia folosita in Romania in sistemul viticol era la nivelul celei din Franta si Italia. Intre timp, aceste tari s-au dezvoltat, dar Romania a stat pe loc”, spune Lucaccioni, care recunoaste ca, in ultima vreme, au fost realizate investitii importante in sector cu ajutorul fondurilor europene, iar procesul trebuie continuat. Este necesar insa ca plantele sa fie certificate.
In 2006 si-a facut propria firma, o afacere de familie pe care a pornit-o impreuna cu cumnatul sau. Acesta lucra pentru o firma franceza, iar la un moment dat a ramas fara serviciu si se gandea sa-si caute de munca in Italia. L-a convins sa ramana in tara si amandoi au pus bazele firmei Paolo Consult. A luat-o de la capat, a mers pe la clienti si si-a dat seama ca exista o nisa pe care putea intra.
“Mi-am dat seama ca in Romania toti vor sa vanda ceva, nimeni nu s-a gandit la partea de servicii, la pregatirea terenului, plantare, la pregatirea sistemului de sustinere”, spune Lacaccioni. Ulterior, a incheiat un parteneriat cu companiile italiene Rauscedo, care ii furnizeaza butasii, si cu Valente, care ii furnizeaza spalierii. Astfel, a fost primul care a adus in Romania spalieri din beton precomprimat, iar primul client a fost Ostrovit.
Partenerii din Italia l-au ajutat financiar, iar acum poate sa ofere servicii la cheie, cum s-ar zice. Cu timpul a reusit sa-si formeze si un adevarat parc de utilaje necesare pentru efectuarea lucrarilor: in prezent are patru tractoare de 200 CP, doua masini pentru defrisat, doua scarificatoare, doua pluguri pentru desfundat si un trailer. Avantajul lui Lucaccioni consta in faptul ca cei care lucreaza cu el pot plati dupa ce primesc banii de la Comisia Europeana. Lucreaza, in general, cu producatori mari, dar nu ii exclude si pe cei mici, care vin din urma. Romanii vor soiuri rosii, prefera Cabernet-Sauvignon, Merlot, dar si soiuri autohtone, precum Feteasca neagra, Tamaioasa, iar principala problema este ca nu sunt coarde pentru a fi altoite soiurile autohtone. Paolo spera insa ca pentru soiurile locale sa se poata face ceva cu ajutorul programelor initiate de Ministerul Agriculturii, in colaborare cu specialisti din Franta. “Exista deja un program in cadrul caruia se incearca altoirea plantelor in laborator in vitro”, explica Lucaccioni.
In ceea ce priveste concurenta, italianul spune ca sta destul de bine, deoarece pe piata mai sunt doar cativa furnizori de butasi din Franta si Italia, iar firma sa are avantajul ca, spre deosebire de ei, ofera servicii la cheie. Dupa ce a infiintat Paolo Consult, Lucaccioni a creat si Agro Segnarello, compania prin intermediul careia realizeaza serviciile pentru fermieri. Pentru viitor, vrea sa-si extinda afacerile locale si in cultura cerealelor, vrea sa puna si mustar, nefiind exclus sa cumpere si terenuri agricole. Planurile sale de viitor mai prevad construirea unui depozit pentru utilaje la Bragadiru, dar si a unui magazin unde sa prezinte utilajele pentru viticultura. Nu in ultimul rand, in 2009 vrea sa-si dubleze afacerile pana la 3,8 mil. euro, suma pentru care are incheiate deja contracte.
CONTEXTUL PIETEI: Producatorii devin preocupati de calitate
Omul de afaceri spune ca piata locala a vinurilor a crescut mult in ultima perioada, in special in ceea ce priveste investitiile, realizate din fonduri nerambursabile si de care au beneficiat atat producatorii mari, cat si cei mici. Din acest punct de vedere cel putin, Romania este foarte atractiva pentru oamenii de afaceri din afara, mai ales daca luam in considerare faptul ca primeste subventii europene pentru viticultura. In ultima vreme, trebuie remarcat avantul luat de micii producatori, cei care au in jur de 30-40 de hectare, care devin preocupati sa produca vin de calitate. Pe ansamblul industriei, au fost realizate investitii importante in crame, dar si in utilajele de productie, calitatea vinului sporind considerabil. “In cinci-sase ani, viticultura romaneasca se va ridica la nivelul UE din punct de vedere calitativ”, spune Lucaccioni, care adauga ca Romania are o serie de atuuri care trebuie folosite, pe lista acestora fiind umiditatea scazuta si temperaturile foarte bune. Nu in ultimul rand, Romania este aproape de Rusia, o piata pe care tara noastra ar putea sa o recastige in viitor. In ceea ce priveste consumul local, Lucaccioni afirma ca acesta este in crestere, in ultimii doi ani fiind consemnata o majorare de circa 30%. Oamenii sunt constienti de beneficiile pe care le aduce consumul vinurilor de calitate, segment care nu inregistreaza vanzari mai mici in ciuda crizei. Producatorii autohtoni mai au insa multe de facut in ceea ce priveste marketingul, pana la urma, eticheta face vinul. Pentru perioada urmatoare, nu este de asteptat sa intre jucatori mari din afara in productia de vinuri, deoarece in Romania nu exista suprafete mari de vie disponibile, iar pentru ca o exploatatie sa devina viabila, este necesara o suprafata de peste 200 ha. “Anul trecut era cerere, problema era ca nu se gaseau suprafete mari. Sunt si bani de la UE, ceea ce constituie un avantaj. Apoi a venit criza, care a afectat pe toata lumea”, declara Lucaccioni. Piata romaneasca de vinuri depaseste 450 mil. euro, iar principalii producatori sunt Murfatlar, Jidvei, Cotnari si Vincon. Consumul anual de vinuri in Romania este de circa 30 de litri pe cap de locuitor, in timp ce in Franta ajunge la 55 de litri.
