Încercarea disperată a Executivului nipon în limitarea efectelor unui dezastru nuclear este dată decizia Comitetului Olimpic Internaţional care trebuie să aleagă peste câteva zile gazda Jocurilor Olimpice din 2020 între Tokio, Istanbul şi Madrid.
Proiectul de jumătate de miliard de dolari prevede construirea până în 2015 a unui dig subteran oţinut prin îngheţarea solului în jurul celor patru reactoare afectate de tzunami şi a unei instalaţii care va filtra apa contaminată de toate componentele radioactive cu excepţia tritiului, care din păcate este solubil în apă, dar are timpul de înjumătăţire de numai 12 ani.
Prea puţin, prea târziu
Nivelul radiaţiilor măsurate în trei locuri din zona unde se află sute de rezervoare cu apă puternic radioactivă ce a fost utilizată pentru răcirea miezurilor topite ale reactoarelor nucleare de la Centrala Fukushima avariată de tzunami în urmă cu doi ani au atins un nou maxim istoric.
Amplificarea radiaţiilor şi descoperirea unor infiltraţii necontrolate a apelor contaminate direct în ocean, au alertat comunitatea internaţională, ceea ce a determinat Guvernul de la Tokio să anunţe demararea unei investiţii de 500 de milioane de dolari pentru stoparea contaminării radioactive a Oceanului Pacific.
Determinările de sâmbătă au stabilit că nivelul radiaţiilor la nivelul solului a urcat la 2.200 milisieverts (mSV) în zona rezervoarelor unde se stochează apa contaminată, în creştere faţă de măsurile anterioare care nu au arătat mai mult de 1.800 mSv. Aceste valori sunt mortale pentru o expunere mai mică de o oră.
Operatorul centralei, Tepco, a anunţat primele scurgeri de apă radioactivă luna trecută. Ulterior a recunoscut că sute de de tone de apă se varsă zilnic de luni de zile în oceanul Pacific, incidentul fiind considerat de nivel 3, „accident sever” pe o scală internaţională a gravităţii unor asemena accidente de la 1 la 7. CAtastrofele de la Cernobîl şi Fukushima sunt singurele care au fost cotate cu gradul 7, maxim, de poluare radioadictivă.
„Guvernul a luat în final decizia de a se alătura eforturilor pentru rezolvarea acestei probleme, însă nu s-au decis să se implice integral în procesul de decontaminare a zonei. Este prea puţin, prea târziu” a declarat pentru Reuters, profesorul Hiroaki Koide de la Universitatea Kyoto.
Experţii se îndoiesc însă că digul îngheţat cu o adâncime de până la 30 de metri realizat printr-un sistem de ţevi prin care circulă un lichid refigerant răcit la -40 de grade Celsius îşi va atinge scopul propus, deşi sistemul s-a mai utilizat la construirea tunelurilor sau a fundaţiilor în soluri inundate de apele subterane.
Însă până acum nu s-a realizat o asemenea construcţie pe o lungime de peste 2 km, care să înconjoare toate cele patru reactoare ale centralei. În plus, până în prezent doar în SUA s-a utilizat această tehnologie pentru izolarea instalaţiei pentru obţinerea plutoniului de la Oak Ridge National Laboratory din Tennesse. Dar acesta a fost construit doar pentru şase ani. În cazul Fukushima, digul îngheţat subteran ar trebui să reziste 40 de ani, ceea ce este consideraţi de mulţi ca fiind practic imposibil.
Criticii adaugă faptul că faţă de anunţul actual este de aşteptat ca în viitorul apropiat costurile pentru acest să crească exponenţial. Însă ce este mai grav, constă în faptul că timp de doi ani, perioada de finalizare a proiectului, scurgerile de apă contaminată vor continua.
