Legea spune că băncile pot pune poprire pe cel mult jumătate din veniturile unui restanţier. Pe hârtie, pentru că în practică nu se întâmplă tot timpul chiar aşa. Familia Jurchescu a păţit-o pe propria piele, după ce soţul a rămas fără serviciu.
N-a mai putut să plătească, la un moment dat, creditul pe care-l avea, după care a rămas fără serviciu. Până când s-a reangajat a fost găsit de bănci şi i s-a oprit din salariu.
Sunt însă şi cazuri în care oamenii rămân fără alocaţia copiilor, asta deşi legea spune că aceşti bani nu pot fi blocaţi.
„E posibil ca alocaţiile să vină pe cardul poprit. Executorul judecătoresc, în momentul în care are cunoştinţă despre poprirea sumelor de bani cu titlu de alocaţie, face adresă la bancă şi precizează că în ce priveşte sumele de alocaţii să nu se efectueze poprirea”, spune Mihai Jurchescu, preşedintele Uniunii Executorilor Judecătoreşti.
Cine ajunge într-o astfel de situaţie nu poate remedia nedreptatea decât dacă are alți bani, de data aceasta pentru avocat. O acţiune în instanţă pentru contestarea popririi costă cel puţin 200 de lei, pentru taxele judiciare, la care se adaugă onorariul avocatului. După ce judecătorul va stabili că banca nu poate lua din contul restanţierului mai mult de jumătate din venituri, procesul de recuperare a banilor continuă.
„Deblocarea conturilor intervine când ori s-a recuperat suma, dacă era disponibilul necesar, ori se trece la executarea silită, dar acestea sunt etape ulterioare”, spune avocatul Răzvan Ştefan Petrican.
Pe lângă alocaţiile copiilor, banca nu poate bloca nici banii pentru concediul medical, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces sau bursele de studii acordate de stat.
Băncile se apără însă şi spun că sunt obligate prin lege să blocheze sumele existente în cont după ce s-a pus poprire pe veniturile unui client.
