Către ora locală 17.00 (19.00, ora României), manifestanţii au umplut Piaţa Comerţului, situată în centrul capitalei şi care, potrivit estimărilor presei, poate primi între 70.000 şi 175.000 de persoane.
Această manifestaţie „împotriva furtului salariilor şi pensiilor” este organizată de către CGTP, principala confederaţie sindicală portugheză, dar se sprijină şi pe susţinerea mişcării indignaţilor şi unui grup al cetăţenilor care, prin reţele de socializare, a mobilizat cu două săptămâni înainte câteva sute de mii de persoane în aproximativ 30 de oraşe.
Reprezentând o nemulţumire socială în creştere, acest miting de la 15 septembrie a fost cea mai importantă organizată în Portugalia de când ţara a obţinut, în mai 2011, un ajutor în valoare de 78 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană (UE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).
În Spania vecină, exasperarea socială devine, de asemenea, tot mai perceptibilă în contextul în care Guvernul conservator condus de către Mariano Rajoy intenţionează să continue pe calea austerităţii.
Cu strigăte de „Demisia!”, mii de manifestanţi au răspuns apelului mişcării indignaţilor, reunindu-se din nou sâmbătă seara în jurul Congresului Deptaţilor, la Madrid, pentru a denunţa reduceri ale bugetului, în faţa unor cordoane ale poliţiei antirevoltă mobilizate în masă.
Într-un discurs adresat mulţimii, secretarul general al CGTP Armenio Carlos a îndemnat la „unitatea tuturor victimelor acestei politici” şi a anunţat organizarea la 3 octombrie a unei reuniuni a Centralei sindicale, care va „discuta despre convocarea unei mari greve generale”.
În piaţa de pe malul fluviului Tejo, manifestanţii au scandat „Jos austeritatea!”, agitând pancarte şi steaguri aparţinând sindicatelor din cadrul administraţiilor locale, învăţământului şi chiar forţelor de ordine, după care s-au dispersat paşnic.
„Viitorul este ipotecat de către măsurile Troikăi (UE-BCE-FMI, care reprezintă creditorii ţării). Poporul portughez s-a săturat”, şi-a exprimat indignarea Francisco Lopes, un funcţionar în vârstă de 56 de ani, venit împreună cu fiul său, Rui, care participa la prima sa manifestaţie.
„Ne aflăm într-o spirală fără sfârşit şi nu văd cum ar putea generaţia mea să aibă locuri de muncă, o casă, o familie”, şi-a exprimat îngrijorarea tânărul, în vârstă de 27 de ani.
Maria José Oliveira şi soţul ei, doi muncitori în sectorul textil aflaţi în şomaj, au venit cu autocarul de la Braga (nord-vest) pentru a-şi clama „indignarea”. Cuplul, ambii soţi fiind în vârstă de aproximativ 50 de ani, nu a mai ieşit în stradă de la Revoluţia care a îndepărtat de la putere dictatura lui Antonio Salazar, la 25 aprilie 1974.
„Totul merge prost! Liderii noştri trebuie să îşi schimbe mentalitatea şi să ne ofere de lucru. Măsurile lor sunt injuste”, a declarat ea pentru AFP.
În schimbul salvării financiare, Lisabona s-a angajat să pună în aplicare o cură de austeritate severă, însă recesiunea economică şi şomajul s-au agravat, iar Guvernul de centru-dreapta întârzie să asaneze conturile publice.
Deficitul bugetar se ridica la sfârşitul lui iunie la 6,8% din PIB, încă departe de obiectivul de 5% în ansamblu anul acesta, obiectiv abia revăzut în creştere de către creditori.
Un control consolidat asupra cheltuielilor şi o creştere a impozitelor asupra patrimoniului şi capitalului sunt studiate în vederea corectării acestui derapaj.
În 2013 Guvernul va trebui să aducă deficitul la 4,5% din PIB, faţă de un obiectiv anterior de 3%, prin realizarea unor economii suplimentare în valoare de 4,9 miliarde de euro care vor produce o nouă creştere a impozitului pe venit, a avertizat acesta deja.
