Romania Country Bread, brutăria românului Nicolae Constantin, este situată în Richmond, oraş din zona metropolitană Vancouver în British Columbia.
Brutăria are o faţadă din lemn de pin, iar interiorul magazinului este decorat în stil rustic. Prin vitrină se zăreşte singurul lucru de vânzare: pâinea de diferite forme. Lucrul este neobişnuit în Canada, unde magazinele vând rar doar un singur produs.
Nicolae Constantin s-a născut în Bucureşti în 1967, şi a lucrat, pe rând, ca ajutor de ospătar la Hanul lui Manuc, ospătar la Orizont, la terasă la bere, cu Victor Oană, „barman de mare valoare”, şi la livrări la Bere Griviţa.
.jpg)
Spune că nu a dus-o rău pe vremea comuniştilor, dar că la un moment dat a început să aibe probleme cu regimul. Din această cauză, dar şi pentru că voia să vadă cum e viaţa în altă parte, se hotărăşte să fugă din ţară.
„Am fugit din România în 1988 prin Iugoslavia, am mers pe jos până în Grecia. După câţiva ani rătăciţi prin ‘jungla europeană’, am emigrat în Canada. Am lucrat ca bucătar, tâmplar, zugrav, instalator şi altele.
Sătul să mai lucrez la alţii pentru nimica toată, am deschis o pizzerie, dar din anumite motive afacerea a eşuat. Am ajuns pe drumuri”, povesteşte Constantin.
După o vreme petrecută pe străzi, Constantin reuşeşte să îşi revină financiar şi, se hotărăşte să îşi deshidă o afacere de nişă, unde nu avea competiţie: brutăria în stil tradiţional.
„După eşec, nu m-am descurajat, Am căutat o locaţie mai bună şi am deschis o brutărie cu cuptor de cărămidă şi foc de lemne. Am numit-o Transilvania Peasant Bread. Cuptorul era un pic mai mare ca o masă de bucătărie. Coceam 25 de pâini la tură. Am reuşit să manevrez în aşa fel încât să fac afacerea rentabilă. Un lucru nu simplu”, spune brutarul român.
După ce strânge suficienţi bani, Constantin se asociază cu un alt român şi cu un italian, patron al unei firme de construcţii, şi deschide o brutărie mai mare. Prima afacere este vândută altui român.
„După o perioadă am vândut prima brutărie şi, cu un capital mai mare, am deschis brutăria Romania Country Bread, unde am construit un cuptor de 25 de tone cu o capacitate de 100 de pâini la tură. Tot cuptor de cărămidă şi tot cuptor cu foc de lemne”, adaugă Constantin.
Nicolae Constantin vinde doar pâine integrală, pe care o coace de obicei noaptea, mai ales în week-end, când vinde mai mult. O pâine de 250 de grame costă 5 dolari canadieni (3,6 euro), în timp ce una de 1 kilogram costă 10 dolari canadieni (7,3 euro), iar o pâine specială costă 100 de dolari canadieni (73 euro).
Acesta spune că afacerea merge, dar că în Canada nu prea se consumă pâine, cel puţin nu la nivelul din România.
„Afacerea este relativ bună, dar nu este uşor. Canadienii nu sunt mari consumatori de pâine. Există bariere culturale. Mulţi se uită la pâine ca la cărămizi. Papilele gustative nu le trimit niciun mesaj”, se plânge românul.
Constantin spune că viaţa în Canada nu este atât de frumoasă şi uşoară precum cred unii, mai ales pentru români. Aceştia sunt angajaţi, în general, pe poziţii prost plătite şi puţini sunt cei care reuşesc.
Despre pâinea românească, Constantin spune că este „un produs de înaltă calitate, cu condiţia să fie urmată reţeta tradiţională şi să fie coaptă numai în cuptoare de cărămidă de şamotă, care pot fi încălzite şi cu arzătoare cu motorină, ceea ce face operaţia mai uşoară, mai eficientă şi mai ecologică. Numai cărămida dă frecvenţa calorică necesară coacerii pâinii adevărate”.
Cei mai mulţi clienţi ai brutăriei sunt grupurile de imigranţi europeni care au o tradiţie a consumului de pâine, cum sunt germanii, polonezii şi ruşii. Românii nu prea cumpără, preferă pâinea mai ieftină de pe rafturile supermarket-urilor, deşi Constantin spune că, luată la gramaj, este la acelaşi preţ cu pâinea integrală vândută de el.
Românul zice că ar vrea să se extindă, şi că are în plan deschiderea unui nou punct de vânzare, dar că pentru orice pas pe care îl faci ai nevoie de bani, mai mulţi decât ţi-ar trebui în România.
