Pornind de la acest studiu, participanţii la discuţie, atât din partea presei, cât și a instituţiilor de PR, au explicat că, în viziunea lor, atât în relaţii publice, cât și în presă predomină comportamente neetice. Acestea există, pe de o parte, prin prisma PR-iștilor care încearcă să atragă și să convingă jurnaliștii, prin cadouri, presiuni etc – să publice materiale care le avantajează clienţii, iar pe de altă parte, prin prisma acelor jurnaliști care acceptă acest lucru sau, mai rău, îl și cer.
Robert Turcescu, realizator şi moderator pentru Realitatea TV, a spus că, în opinia sa, PR-ul pe bani sau “câștigarea de imagine contra cost” a luat amploare în ultimii ani în România. Acesta a explicat cum, în ultima vreme se întâmplă din ce în ce mai des ca oamenii care sunt angajaţi pe post de PR pentru un om politic, de exemplu, să fie folosiţi exclusiv pentru promovarea imaginii respectivului om, și nu a instituţiei pe care o reprezintă.
“Politicianul consideră că dacă angajează un PR-ist, pe care îl mai și plătește, el trebuie să îi gestioneze apariţiile în spaţiul public – mai mult cantitativ decât calitativ. La sfârșitul zilei nu îl interesează decât în câte ziare a apărut”, a explicat Turcescu. Jurnalistul a precizat că de aici încep problemele, omul de PR fiind nevoit să recurgă la metode alternative pentru a obţine numerele respective.
“Problemele majore ale relaţiei PR – jurnalism se duc în această direcţie. Este un lucru extrem de grav, personajele din această categorie, care se dau PR-iști, vă strica reputaţia, la fel cum la noi (în jurnalism – n.red.), șpăgarii sau indivizii întorși în presă după luni de suferinţă pe lângă vreun ministru – revin în presă și pretind să fie din nou numiţi jurnaliști”, a mai spus acesta.
“Un PR bun la o primărie e moartea investigaţiei”
Pe de altă parte, Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a explicat că, din discuţiile avute cu sute de jurnaliști de-a lungul timpului, a ajuns la concluzia că, în viziunea lor, profesionalizarea zonei de PR este un lucru negativ pentru profesia jurnalismului: “Aici e un paradox: din punctul lor de vedere, un PR bun e o piedică în calea aflării de informaţie. Un PR bun la o primărie e moartea investigaţiei”, a declarat aceasta.
Mihai Coman, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din București, a afirmat că vina este a instituţiilor de presă care pun presiune pe jurnaliști. “Etica nu există. În România nici nu e considerată o încălcare a normelor profesionale dacă un jurnalist cere bani sau informaţii confidenţiale pentru a difuza o anumită informaţie benefică unei organizaţii”. Ioana Avădani a fost de acord cu acest principiu: “Jurnaliștii sunt doar instrumentul cel mai mărunt al acestui organism corupt. Problemele vin de la companiile care sunt gata să plătească și trusturile de presă care sunt gata să primească”.
