Publicul este pregătit să plătească pentru produsul de presă, indiferent de canalul prin care îi este livrat, este teza pe care a înaintat-o Murdoch şi care a fost îmbrăţişată de patronii de presă, uniţi într-un duel inegal cu site-urile gratuite, care compilează fără a struni informaţiile. Năzuind spre instantaneitate, site-urile au avut marele avantaj de a propune informaţia rapid, făcând compromisul de a pune calitatea în plan secund sau chiar periferic. Trecerea publicaţiilor în mediul online a reuşit să atenueze concurenţa agregatorilor de rang secund, de multe ori pripit, făcând rabat de la acelaşi conţinut de calitate. În cele din urmă, grăbită şi de criza economică galopantă, presa tradiţională pare a se fi trezit. Accesul la informaţia brută îl are oricine, cel puţin teoretic, ceea ce contează jurnalistic este felul în care livrezi faptul brut, altfel spus pachetul, contextul, conexiunile şi grila de lectură pe care o inserezi.
Tonul l-a dat Murdoch, care, pornind de la premisa că „revoluţia digitală a deschis canale noi şi ieftine, dar nu a făcut conţinutul gratuit”, a anunţat introducerea unor taxe pentru accesul la ediţiile online ale tuturor publicaţiilor pe care le deţine. Arma pe care Murdoch se bazează în lupta cu online-ul gratuit este excelenţa, pentru că publicul cititor de presă nu este nici orb, nici indiferent la conţinut. Miza majoră, dincolo de recuperarea terenului şi a banilor, este una umanistă: publicul însuşi trebuie trezit. Este vorba, în esenţă, de construirea unei noi paradigme mediatice, după decenii în care percepţia asupra ziaristicii a fost deformată, considerându-se că oricine are acces la internet poate juca şi rolul unui jurnalist. Redactorul-şef de la Télégramme spunea, la finele săptămânii trecute, că nu crede în virtuţile „jurnalismului cetăţenesc”, realizat de non-profesionişti, bloggeri sau amatori. „Regularitatea este forţa noastră. Un ziar este metodic, complet şu asta nu se termină. Bloggerul îşi ia vacanţe. În materie de politică locală, el este adeseori angajat. Viziunea lui este polemică, legată de un proiect politic”.
Associated Press, una dintre cele mai puternice agenţii media, a decis să-şi modifice strategia şi modul de lucru, pe acelaşi principiu al diferenţei specifice, furnizând conţinut împachetat şi dezvoltând pagini tematice pe fiecare subiect al actualităţii. Pentru a face diferenţa faţă de ediţiile online ale publicaţiilor şi faţă de site-urile gratuite de ştiri, agenţia a decis să ridice miza şi să livreze un conţinut original.
Regulile jocului au început să se modifice, spun pe un ton mai mult sau mai puţin încrezător patronii de presă. Peste 500 de publicaţii şi-au anunţat intenţia de a introduce un sistem de plată pentru ediţiile online, pe un portal unic iniţiat de grupul Journalism Online, care va fi lansat pentru a face faţă concurenţei neloiale din partea site-urile gratuite de ştiri. Grupul a anunţat că, până în prezent, responsabili de la 176 de cotidiene şi alte 330 de publicaţii au semnat scrisoarea de intenţie, pentru a deveni afiliaţi la proiectul portalului unic de comercializare a conţinutului online. Cotidianul Le Figaro a anunţat că va introduce din ianuarie 2010 un model de semi-plată pentru ediţia online, care va conţine o zonă rezervată abonaţilor, numită „premium”.
Pe de altă parte, un studiu realizat în Marea Britanie la începutul lunii august relevă că mai puţin de o treime din consumatori ar fi dispuşi să plătească pentru conţinut informativ online, la publicaţiile grupului News Corp. Trei pătrimi dintre persoanele care au participat la sondaj spun că publicaţiile din grupul lui Rupert Murdoch nu produc destul conţinut exclusiv pentru care să merite să plăteşti, în timp ce toate persoanele întrebate au răspuns că nu ar plăti pentru bârfe din showbiz sau sport. 28% dintre respondenţi au spus că ar plăti pentru a citi articolele editorialiştilor, în vreme ce doar 13% ar plăti pentru a accesa interviurile exclusive.
Concluzia este perfect compatibilă cu teza conţinutului de calitate: consumatorul de presă este pregătit să plătească produsul jurnaliştilor, atâta vreme cât acesta merită, adică este un produs finit, cizelat, împachetat profesionist şi, pe cât se poate, exclusiv. Criteriul major care i-ar face pe cititori să accepte noile reguli ale jocului este acela al al exhaustivităţii: sunt dispuşi să achite mai degrabă un editorial, decât un fapt senzaţional de la Hollywood.
