În primele luni ale lui 2008, când piața creditării nu era încă blocată, Tatiana Gheorghe, al cărei venit net (pe cartea de muncă) era de 2.100 de lei, a hotărât să îşi ia casă. În cazul ei, casa era o garsonieră pe hârtie, ce urma să se construiască în Titan, al cărei preț negociat a ajuns la 43.000 de euro. A plătit la momentul rezervării 14.000 de euro (obţinuţi printr-un împrumut bancar contractat de un membru al familiei), cu titlul de avans, restul de 29.000 de euro urmând să-i achite, printr-un credit ipotecar, când locuința se finaliza.
În toamna anului trecut, aproape de momentul livrării apartamentului, Tatiana a început să îşi pregătească actele pentru a aplica la Prima Casă. Un credit prin acest program era mult mai avantajos decât un ipotecar obișnuit, pe care oricum nu îl mai putea obţine.
”Am mers cu pixul și agenda în mână, am întrebat dacă sunt eligibilă pentru un credit de 29.000 de euro pe 30 de ani și am adunat oferte aproape de la toate băncile înscrise în program. Am ales banca și, sfătuită de ofiţerul de credit, am hotărât să aplic împreună cu un coplătitor, pentru siguranţă”.
Dosarul de creditare a fost gata în trei săptămâni. Atât ea, cât şi tatăl ei, coplătitorul, în vârstă de 56 de ani au ataşat actele necesare. După alte două săptămâni, timp în care dosarul a fost analizat, a aflat că nu poate obţine creditul în varianta solicitată, din cauza vârstei coplătitorului. ”Am uitat să întrebăm”, motivează ea. ”Probabil eram mulțumiți că, după aproape doi ani de așteptare, mă mut la casa mea. Îi sfătuiesc însă pe cei interesaţi să aplice pentru Prima Casă să spună ofiţerului de credit încă de la început toate detaliile”.
În acel moment, a încercat să negocieze o altă reducere de preț cu proprietarul imobilului rezervat. Fără succes. Nu-i rămânea de făcut decât să se orienteze înspre o locuință mai ieftină. În complexul în care voia să se mute, nu existau apartamente cu prețuri mai mici.
”Am cerut avansul înapoi, însă aveam un contract prin care proprietarul nu se obliga să îl returneze dacă eu nu pot obține restul finanțării. Am crezut că l-am pierdut”, spune ea.
În prezent, întregul risc al antecontractului se răsfrânge asupra cumpărătorului. ”Programul Prima Casa prezintă un risc pentru promitentul cumpărător vizavi de pierderea avansului. Orice clauză legală introdusă în antecontractul de vânzare-cumpărare sau orice concesie din partea băncii nu pot acoperi acest risc în totalitate”, spune Marius Maxim, partener în cadrul casei de avocatură Dinulescu şi Maxim.
Potrivit acestuia, pentru a nu fi puşi în situaţia Tatianei, antecontractul de vanzare-cumparare nu trebuie semnat fără raportul de evaluare şi fără pre-scoring-ul făcut de bancă. ”Încercaţi sa negociaţi reîntoarcerea avansului către promitentul cumpărător și încercați să cumpărați o locuință pentru care vă calificaţi șş la un credit normal, pentru a mai diminua din riscurile de scoring ulterioare”.
Tatiana Gheorghe nu a obținut creditul în varianta solicitată. Cu istoricul și veniturile ei a fost eligibilă pentru un împrumut de numai 25.000 de euro prin Programul Prima Casă. Restul de 4.000 de euro au fost împrumutaţi de tatăl ei printr-un credit de nevoi personale, pe o durată de cinci ani. Rata pentru acest credit este, potrivit Tatianei, de 98 de euro.
Pentru împrumutul de 25.000 de euro pe 30 de ani, plătește 130 de euro, plus asigurarea imobilului.
Mâine, citeşte pe MONEY.ro sfatul avocatului.
