Iar acesta este un câştig brut maxim al unui portofoliu de depozite de şase, de trei şi de o lună, obţinut inclusiv prin abordarea diferitelor promoţii pe care băncile le-au derulat în acest an, spun administratorii de investiţii consultaţi de Business Standard. În plus, dobânzile au scăzut pe parcursul anului, media BNR ajungând la 10,28% în septembrie. “Principalul criteriu potrivit pentru acest an a fost păstrarea unui grad ridicat de lichiditate a plasamentelor, adică păstrarea posibilităţii unui acces rapid şi fără pierderi la bani. Dar, chiar şi cu depozitele promoţionale, nimeni nu ar fi putut obţine din depozite randamente mai mari decât cele ale fondurilor de investiţii monetare“, spune Leonard Vişan, directorul general al societăţii de administrare a investiţiilor Investica. Firma nu administrează fonduri monetare.
Explicaţia este simplă, fondurile monetare pot obţine dobânzi mai bune, negociindu-le cu forţa resurselor mari pe care le au. Cele cinci fonduri de investiţii monetare autohtone au active de aproape 1,6 miliarde de lei (370 mil. euro). Cel mai mare randament pe primele zece luni ale anului al unui fond monetar este de 13,16% (fondul BCR Monetar). Acest randament pare apropiat de media BNR, citată mai sus, dar este, în realitate, mai mare cu aproximativ două puncte procentuale, pentru că media BNR este calculată în termeni anuali, în timp ce randamentele nu sunt anualizate. Un randament mare a obţinut fondul Raiffeisen Monetar (12,65%), iar OTP Comodis Ro a reuşit 11,8%. Randamentele fondurilor Simfonia 1 (administrat de BRD Asset Management) şi Bancpost Plus (EFG Eurofunds) nu au depăşit 10,5%. Fondurile mutuale monetare sunt cel mai puţin riscante, cu atât mai mult cu cât au în spate bănci puternice. În concluzie, plasarea
într-un fond monetar a 10.000 de lei ar fi adus acum un profit net de 1.300 de lei, pentru că fondurile monetare nu percep comisioane de subscriere sau de retragere. În plus, fondurile mutuale au o lichiditate maximă, banii putând fi retraşi oricând.
Convertirea şi economisirea în euro nu ar fi adus câştiguri suplimentare. Cu 10.000 de lei s-ar fi obţinut circa 2.300 de euro la începutul anului, iar depozitele în euro ar fi adus un câştig brut maxim de 5,95%. Reconvertiţi în lei, ieri, cei 135 de euro economisiţi nu ar depăşi cu mult 530 de lei, dacă ar beneficia de un comision mic. Nu existau fonduri mutuale româneşti de investiţii denominate în euro la începutul anului. Totuşi, câteva dintre fondurile de investiţii româneşti au făcut şi fac plasamente externe, dar, potrivit manualelor, aceasta este o clasă de risc superioară fondurilor monetare.
Alternativa plasamentelor în obligaţiuni trebuia să ţină seama de costul relativ ridicat al acestora. Numai un singur titlu de stat sau o singură obligaţiune a BERD (listată la Bucureşti) costă 10.000 de lei. Obligaţiunile Băncii Europene de Investiţii (BEI) sau ale BCR au o valoare nominală de 100 de lei. Aceste titluri sunt puţin lichide, negăsindu-se de cumpărat decât în cantităţi mari şi fiind greu de vândut în cantităţi mici. Totuşi, “cu 5.000 de lei plasaţi în obligaţiunile entităţilor financiare supranaţionale (BEI sau Banca Mondială, până în septembrie – n.red.), s-ar fi putut câştiga 1.000 de lei, adică 20%“, a calculat Nicolae Albu, directorul de investiţii al Erste Asset Management România. De altfel, Nicolae Albu ar fi recomandat unui investitor tolerant la un grad mediu de risc un portofoliu diversificat, în care 50% să fie plasamente în acţiuni la BVB (în titluri financiare), iar cealaltă jumătate – în obligaţiunile menţionate mai sus. “Ar fi fost preferabile titlurile de stat, acestea şi acţiunile financiare de la Bursă au fost clasele de active care au fost puternic lovite de creşterea aversiunii la risc a pieţelor şi de vânzările nediscriminatorii de la sfârşitul lui 2008“, spune directorul Erste, referindu-se la panica de care s-au molipsit atunci pieţele. “Prima de risc pe care o încorporau aceste clase de active sugera un scenariu aproape apocaliptic şi complet nerealist pentru România“, adaugă Nicolae Albu.
“Acţiunile financiare“ la care se referă analistul citat sunt cele ale societăţilor de investiţii financiare (SIF), ale BRD şi ale Băncii Transilvania. Indicele SIF-urilor (BET-FI) a crescut, în acest an, cu 69,45%, acesta fiind şi unul dintre cele mai mari randamente care s-ar fi putut obţine în România pentru un investitor cu apetit mai mare la risc, dar fără capacitatea de a analiza şi selecta acţiunile. El ar fi investit în cele cinci SIF-uri proporţional cu ponderile lor în coşul indicelui şi ar fi câştigat peste 6.500 de lei. Cu riscuri mai mici s-ar fi putut obţine câştiguri comparabile, prin fondurile mutuale cu plasamente tot în acţiunile de la Bursă. Plaja câştigurilor se întinde de la 2.000 la 6.200 de lei şi,
într-un caz special, poate ajunge la 8.800 de lei. Ar mai putea fi luat în calcul aurul, dar câştigul nu ar fi fost mai mare de 10%, prea mic pentru o piaţă riscantă nu numai din punct de vedere financiar.
