Studiul, întocmit de inspectorii din cinci agenţii guvernamentale, printre care CIA, precum şi din Departamentul Apărării şi cel de Justiţie, a stabilit că majoritatea agenţilor „au întâmpinat dificultăţi în momentul în care li s-a cerut să dea exemple precise” privitoare la utilitatea interceptărilor în prevenirea unor atacuri.
Numeroşi oficiali din serviciile de informaţii credeau că acest program „răspundea unor lacune” în strîngerea de informaţii. Totuşi, studiul arată că alţi agenţi ai Informaţiilor, printre care membri ai FBI şi CIA, „nu au putut evalua cu precizie rolul” acestui program în prevenirea unor atentate.
Dispozitivul a permis obţinerea unor informaţii „de valoare în câteva anchete de contraterorism, dar în general a avut un rol limitat în eforturile FBI din lupta împotriva terorismului”, subliniază sursa.
