„Au existat între 2000 şi 2005 iniţiative în Parlament (de reglementare a activităţii de lobby, n.r.), însă s-au dus toate pe Apa Sâmbetei. Opinia publică este în favoarea iniţiativei, dar şi companiile şi politicienii. Au fost discuţii cu privire la limitarea accesului la profesia de lobby-st doar la absolvenţii de drept, ceea ce este un pic deplasat. Ar trebui să aibă acces oricine la această profesie”, a spus reprezentantul companiei de consultanţă şi audit la conferinţa „Transparency and Business – Transparenţa şi mediul de afaceri”, organizată de Camera de Comerţ Româno-Germană, Ambasada Germaniei şi de agenţia Mediafax.
El a arătat că la nivelul Uniunii Europene există un registru în care se înregistrează cei care exercită această profesiune, însă anual s-ar impune realizarea unui raport privind activitatea de lobby din România pentru a se stabili obiectivele, bugetul de lobby, precum şi pe cine reprezintă.
„Toate acestea ar fi inutile dacă nu există şi sancţiuni pentru abateri. Credem că România printr-o astfel de reglementare nu ar avea decât de câştigat. Aşa ar ieşi dintr-o semiobscuritate această profesie, rezultatele legislative ar fi bune, iar în anumite sectoare ar putea să ajute la combaterea corupţiei”, a adăugat Wiederhold.
Potrivit unui studiu recent realizat de PwC, în România ONG-urile ocupă primul loc din punct de vedere al structurilor implicate în activităţi de lobby, urmare de companiile multinaţionale, existând însă foarte puţine firme specializate care desfăşoară activitatea de lobby pentru şi în numele unor terţi.
Instrumentele de lobby utilizate în mod frecvent în România sunt furnizarea de studii şi argumente sociale direct decidenţilor, organizarea de evenimente dedicare educării factorilor de decizie, participări la dezbateri publice, precum şi monitorizarea legislativă.
În ceea ce priveşte percepţia politicienilor privind activitatea de lobby, studiul PwC arată că aceştia consideră că lobby-ştii nu sunt suficient de transparenţi, sunt prea agresivi, nu înţeleg procesul şi procedurile de decizie, vin prea repede sau prea târziu cu informaţiile necesare deciziei sau informaţiile sunt insuficient de succinte pentru a putea fi înţelese într-un timp rezonabil.
