“După domnul Tăriceanu, oricine poate să fie prim-ministru”, spunea domnul Theodor Stolojan undeva în anul 2007, când l-am întrebat care ar fi cel mai potrivit premier de după Tăriceanu. Din păcate, a avut dreptate. Premierul care i-a succedat lui Tăriceanu a fost Emil Boc. Iar ziua de marţi, 6 octombrie, ne arată că, în România anului 2009, aproape oricine poate fi viceguvernator.
Lecţia nu este nouă: am văzut-o la Finanţe, acolo unde poetul Vosganian a fost desemnat ordonator principal de credite şi a condus bugetul la cea mai mare datorie aferentă unui singur exerciţiu din istoria României. Recordul poetului a fost bătut de cel al inginerului. Anul 2009 aduce un deficit bugetar chiar mai mare decât cel al poetului, în condiţiile în care inginerul este acum şef peste două ministere. Dar chiar şi la Banca Naţională?
După mine, Banca Naţională reprezintă cam ultimul bastion al competenţei. Nu pentru că toţi ar fi competenţi, ci pentru că suma competenţelor este net favorabilă sumei nepotismelor şi incompetenţelor. Cel puţin aceasta este percepţia mea.
Mugur Isărescu, asumat de toate partidele politice. Nu mă miră că nu au fost dubii. După două decenii în fruntea băncii naţionale, sunt puţine greşeli pe care nu le-a făcut şi din care nu a învăţat. Aşa că alegerea cea mai nimerită şi potrivită se dovedeşte a fi realegerea guvernatorului.
Florin Georgescu – prim-viceguvernator, susţinut de PSD. Nici aici nu au fost dubii. Din punctul meu de vedere, domnul Georgescu şi domnul Tănăsescu s-au dovedit cei mai buni miniştri de Finanţe ai României din perioada de după 1989. Oameni care ştiu economie. O aplică. Au viziune. La extrema cealaltă se clasifică din punctul meu de vedere poetul, inginerul şi actualul consilier al premierului pe probleme economice. Investitorul pe piaţa de capital care sugerează că niciun român nu plăteşte dobânzi pentru banii de la FMI. Cel care distorsionează adevărul.
Cristian Popa – viceguvernator BNR. Unul dintre lupii tineri. Educat, cu prestanţă economică, un cunoscător perfect al “bancherezei centrale” – limbajul pe care îl folosesc bancherii şi pe care trebuie să îl reasculţi de câteva ori pentru a avea măcar senzaţia că ai priceput cât de cât. Domnia sa a fost susţinut de PDL, ca şi domnul Croitoru. Nu îmi aduc aminte exact cine l-a susţinut pentru primul mandat de viceguvernator şi dacă avem o continuitate aici.
Dar Bogdan Olteanu? Mugur Isărescu este academician. Florin Georgescu este profesor universitar, doctor în economie. Cristian Popa este doctor în economie. Dar Bogdan Olteanu?
Cred că domnul Olteanu a fost exmatriculat de la doctorat. La categoria experienţă, avocatul Olteanu se confundă cu studiile: “Sunt MBA”. La categoria publicaţii de specialitate, probabil că experienţa domniei sale se rezumă la compunerea, publicarea şi lipirea de manifeste liberale. Absolut insuficient pentru ceea ce ar trebui să facă domnul Olteanu. Printre compartimentele din subordinea sa: comitetul de administrare a rezervelor internaţionale! Atenţie, domnul Olteanu va fi şef peste comitetul care administrează 30 miliarde de euro. Olteanu. Bogdan Olteanu. Domnia sa ar urma să conducă şi direcţia stabilitate financiară. Nu e ironic? Partidul care a condus la cea mai mare instabilitate financiară din istoria de după 1989 propune viceguvernatorul care se ocupă de stabilitatea financiară?
Şi apoi, care este mesajul transmis tinerilor economişti? Renunţaţi la şcoală, renunţaţi la doctorate, renunţaţi la etică, pentru că aşa puteţi fi promovaţi şi săltaţi în calitate de viceguvernator? Mă întreb cât de gros poate fi obrazul domnului Olteanu. Probabil, mult prea gros.
> Radu Soviani este redactorul-şef al Business Standard. De asemenea, este realizator, editor şi prezentator la The Money Channel.
