La începutul anului 2012, rata creditelor neperformante se ridica la 16,28%, în timp ce la finalul aceluiaşi an la 18,24%. În ceea ce priveşte pierderile provizionate de bănci din activitatea de creditare, volumul acestora a crescut cu 1,51%, în aprilie 2013, la peste 37,948 miliarde lei, faţă de nivelul din martie.
În luna aprilie, numărul restanţierilor – persoane fizice – la bănci şi IFN-uri a crescut cu 2,26%, faţă de martie 2013, ajungând la 715.469. Numărul este mai mare cu 15.869 persoane faţă de luna precedentă, dar cu 10.723 mai mic decât nivelul din aprilie 2012.Potrivit datelor BNR, valoarea totală a restanţelor a crescut cu 0,19% faţă de luna martie, la peste 9,914 miliarde lei. Din totalul restanţelor, peste 7,154 miliarde lei aveau întârziere mai mare de 90 de zile.
De asemenea, din cele circa 9,9 miliarde lei, peste 4 miliarde lei erau restanţe în euro, 3,727 miliarde în lei, 2,116 miliarde lei în alte valute şi circa 30,2 milioane lei în dolari SUA.
Potrivit lui Andrei Cionca, fondator al Casei de Insolvenţă Transilvania /CITR/, creditele neperformante vor continua să crească în lipsa unor finanţări noi în economia românească.
„Statistica BNR arată că evoluţia creditelor neperformante este în creştere permanentă, iar expunerea băncilor a rămas constantă în ultimii ani. Criza companiilor care duce şi la creşterea creditelor neperformante nu are cum să se oprească cât timp nu intervin bani proaspeţi în economie, bani proaspeţi care până nu demult au fost livraţi doar de bănci, prin credit. Băncile s-au oprit, ceea ce înseamnă că trebuie să apară un nou vehicul de finanţare, un fond de investiţii care să facă finanţare în alt mod decât cel tradiţional”, a declarat, recent, pentru AGERPRES, reprezentantul CITR.
El a avertizat că, practic, toţi jucătorii implicaţi în salvarea unei companii – furnizori, acţionari, stat, bănci – nu pot interveni în acest moment.
„Furnizorul care s-ar expune acum ar fi primul care pierde, băncile sunt supraexpuse pentru că indicatorii companiilor s-au înrăutăţit şi nu au garanţii suplimentare, statul nu finanţează niciodată, iar acţionarii sunt epuizaţi după patru ani de criză şi câteva proceduri de restructurare. Este necesară intervenţia celui de-al 5-lea jucător care să fie un fond de investiţii şi să acorde credit cu opţiunea ca la anumite intervale de control, 3-6 luni sau un an, să aibă posibilitatea să îşi convertească banii în pachetul majoritar de acţiuni”, a mai spus Andrei Cionca.
