Analistul financiar nu crede în posibilităţile de revenire a României anul acesta. În opinia acestuia modelul de creştere economică de dinainte de criză s-a bazat prea mult pe consum, fapt ce ne-a adus în situaţia a avea o economie care „lipseşte aproape cu desăvârşire”.
În opinia acestuia perspective reale de revenire în rândul ţărilor emergente din Europa Centrală şi de Est au doar Polonia şi Cehia. Pentru România şi Ungaria mai urmează o perioadă de scădere.
„România reprezintă o particularitate în această zonă: menţinerea unei inflaţii peste media normală şi menţinerea unui climat macroeconomic de remunerare a inactivităţii.(…) Statul este principalul creditor, care plăteşte dobânzi mai rezonabile, dobânzile la creditarea economiei reale sunt mari şi generază inflaţie”, a declarat analistul.
În aceste condiţii creşterea economică anunţată de guvern nu are o bază reală şi nu este loc de creştere economică în 2010. “Cei care fac politicile ar trebui să discearnă între dorinţă şi realitate”, crede Temeşan. FMI-ul face jocul guvernului pentru că se află într-o „poziţie ingrată” – datele oficiale privind reformele care îi sunt furnizate sunt luate drept viabile, pentru că o intrerpretare a fondului înseamnă o ingerinţă în problemele interne ale statului, „deşi aceştia cunosc situaţia din ţară”.
Statul nu reuşeşte să dea semnale pozitive, un exemplu fiind Fondul Proprietatea. Faptul că FP nu a fost listat, resursele sale ce sunt drenate către bugetul de stat sunt lucruri ce creează neîncredere, mai ales în rândul acţionarilor, crede Temeşan.
Nici pe plan mondial Temeşan nu vede o revenire imediată din criză.
“Nu cred că economia îşi va reveni prea rapid. Există premise de creştere economică ce vin din Asia, în special din China, dar lucrurile sunt privite prea optimist la nivel mondial”.
Anul 2010 este în opinia sa un an al “duşurilor reci” în ceea ce priveşte creşterea economică. Şansele României anul acesta sunt absorţia fondurilor europene, pe care nu am reuşit să le atragem până acum, printr-o debirocratizare puternică, şi creşterea consumului, printr-o politică previzibilă a statului.
