Mai explicit, inflatia ar trebui sa tinteasca un interval centrat pe 4% (+/-1%), deficitul bugetar sa se situeze în jur de 4% (+/-1%) iar deficitul de cont curent sa se plaseze în jur de 4% (+/-1%).
România este o țară cu economie în curs de dezvoltare a cărei politici economice ar trebui, ținând cont de realitățile interne si externe, să aibă ca si deziderat creșterea avuției si bunăstarea populației în condițiile asigurării viabilității instituțiilor. Procesul de convergenta reala nu poate fi realizat decât în măsura în care restricțiile nominale permit o astfel de evolutie.
Țintele impuse în ultima perioada si acceptate de autoritati au fost generate în alte conditii istorice si pentru alt gen de economii. Spre exemplificare, deficite sub 3% sunt greu de atins în diferite momente ale ciclului economic inclusiv de economiile avansate. Deficite plasate în jurul lui 4% nu doar ca sunt sustenabile în conditii de crestere economica dar si permit refacerea potentialului economiei prin investitii în economia reala. Investitorii, cind analizeaza capacitatea de rambursare a datoriei unei tari, nu se ancoreaza în inexistenta momentana a deficitelor ci rumineaza asupra capacitatii de crestere economica a respectivei economiei. Investitiile cu rentabilitate mai mare decit costul finantarii si expansiunea economiei sunt solutia din iesirea din capcana austeritatii.
O inflatie redusa nu este un deziderat per se daca se realizeaza nenatural prin agravarea recesiunii si prelungirea perioadelor de stagnare. Un astfel de procedeu de calmare doar momentana a inflatiei, pentru poza de sfirsit de clasa, nu face decit sa acumuleze tensiuni care distorsioneaza procesele economice la un moment ulterior. O inflatie redusa aflata în jurul a 4% promovata de anumiti economisti si anumite economii permite reancorarea anticiparilor si absorbtia inflatiei structurale fara a forta autoritatile monetare sa sugrume economia prin conditii monetare restrictive si reglementari care sa reduca creditarea si viteza banilor.
Politicile economice în România ar trebui sa se concentreze si asupra pilonului economiei reale si nu doar asupra unor indicatori macro nominali. O inflatie în jurul a 2% si un deficit mult sub 3% se pot obtine relativ usor dupa inca 3 ani de recesiune or stagnare. Mai corect spus o incercare rupta de realitate de a obtine un deficit mult sub 3% si o inflatie în jur de 2% nu va face decit sa genereze acesti 3 ani de recesiune.
Statul prin diferitele masuri ar trebui sa actioneze doar la nivelul mezzoeconomic. La nivel micro energiile creative au capacitatea de a produce fenomene emergente greu de modelat în ciuda progreselor din domeniul sistemelor adaptative complexe. Ambitiile demiurgice ar trebui sa se retina de la a afecta acest nivel deoarece imixtiunile la acest nivel denatureaza profund capabilitatile regenerative ale economiei fie prin demotivare fie prin complacere.
La nivel macro acolo unde actioneaza arhitectii de alegere cei doi piloni nominali trebuie sa fie bine ancorati în realitati la 4% pentru a permite spatiu de dezvoltare. Citește articolul pe Standard.ro
