Deşi datoriile au urcat puternic la mijlocul deceniului trecut, alimentând o expansiune economică accentuată urmată de o prăbuşire, nivelul absolut de îndatorare rămâne unul scăzut comparativ cu alte ţări (Letonia, Ungaria), existând o şansă bună pentru o nouă perioadă de creştere economică puternică în anii 2012-2015, apreciază Charles Robertson, global chief economist şi head of macro-strategy la banca de investiţii Renaissance Capital.
„Implementarea foarte eficace a recomandărilor FMI în România susţine acest scenariu, şi va continua sub noul acord standby de tip preventiv. Era nevoie de reforme. Fostul guvern a permis creşteri masive ale salariilor din sectorul public şi o explozie a creditului în perioada 2006-2007, ridicând deficitul de cont curent la 14% din PIB (la sfârşitul anului 2008 – n.r.). Guvernul actual a luat două luni de salarii de la angajaţii din sectorul public şi a reformat sistemul de pensii, tăind astfel deficitul de cont curent la 4% din PIB în 2010”, a declarat Robertson într-o analiză transmisă miercuri.
Deficitul de cont curent s-ar putea înjumătăţi în 2011, deoarece exporturile urcă în prezent cu 30-40%, anticipează el.
Pe partea fiscală, un deficit de 8,5% din PIB în 2009 a fost redus la circa 7% din PIB anul trecut, iar guvernul ţinteşte 3% din PIB în 2012. Chiar dacă această ţintă nu va fi îndeplinită, Renaissance anticipează că datoria publică va fi mai mică de 40% din PIB în 2012 şi aproximativ egală cu datoria totală a sectorului privat – a populaţiei, firmelor şi companiilor.
„Datoria totală, publică şi privată, va totaliza astfel 75-80% din PIB în 2011-2012, mai puţin decât în Polonia, jumătate faţă de nivelul din Ungaria şi cu mult mai bine decât cifrele din Spania, Portugalia şi Grecia, de 240-280% din PIB, fără să mai vorbim de peste 300% în Marea Britanie şi Statele Unite. Alăturând şi deficitul de cont curent mic, România va fi unul dintre cei mai siguri emitenţi de credit din Europa. Revenirea ratingurilor de credit acordate de S&P şi Fitch înapoi în categoria investment grade, alături de cel atribuit de Moody’s, nu ar trebui să fie o surpriză”, consideră Robertson.
El aminteşte însă că România nu a utilizat încă circa 90% dintre fondurile europene disponibile pentru perioada 2007-2013. Astfel, cofinanţarea proiectelor eligibile pentru atragerea acestor fonduri trebuie să fie o prioritate pentru guvern în anii 2011 şi 2012. Totuşi, o notă pozitivă este încercarea evidentă a României de a se îndepărta de creşterea economică generată de consum în favoarea investiţiilor.
„Succesul fabricii de automobile Dacia, a grupului Renault, a determinat deja Ford să investească în România. Vor urma şi alte companii, deoarece salariile sunt considerabil mai mici decât în Europa Centrală, în timp ce banii europeni vor aduce o infrastructură mai bună”, consideră economistul.
În privinţa deficitului bugetar, a cărui creştere în anii de boom a împins România către acordul cu FMI, atingerea ţintei de 3% din PIB în 2012 ar fi o surpruză, deoarece Guvernul va dori să majoreze salariile din sectorul public în contextul celor două runde de alegeri de anul viitor. După tăierea cu 25% a salariilor din sectorul public şi creşterea TVA la 24% la jumătatea anului trecut, factori care se alătură preţurilor tot mai mari ale alimentelor şi energiei, promisiunea unor salarii cu 10-15% mai mari anul viitor ar putea determina un consum mai mare în acest an.
Chiar dacă o astfel de creştere salarială ar aduce un deficit bugetar de 4% din PIB anul viitor, Renaissance Capital consideră că FMI şi UE nu vor fi „prea supărate”, deoarece România „va arăta încă foarte bine comparativ cu anumite alte ţări”.
Adoptarea euro rămâne însă o problemă delicată, deoarece depinde de acceptarea României în mecanismul ERM-2 de către Banca Centrală Europeană. BCE a refuzat Bulgaria în 2007, în pofida stabilităţii levei din ultimii zece ani.
„Anunţul surprinzător de păstrate a ţintei de adoptare a euro în 2015 a fost declanşat de rivalităţi politice interne”, notează Robertson.
Totuşi, dacă BCE va accepta candidatura României, paritatea de tranziţie la moneda unică va fi negociată undeva în intervalul 4-4,3 lei/euro. Astfel, BNR va rexista presiunilor de apreciere pe lei dincolo de 4 lei/euro în 2011, probabil şi în 2012, anticipează economisul Renaissance Capital. Alăturată consumului slab al populaţiei, această perspectivă face puţin probabilă modificarea dobânzii de politică monetară de 6,25% în viitorul apropiat.
La sfârşitul lunii aprilie, Guvernul a decis să menţină obiectivul de adoptare a monedei euro în 2015, data exactă urmând să fie stabilită ulterior prin discuţii cu partenerii europeni, şi să constituie un comitet care să monitorizeze îndeplinirea obligaţiilor aferente aderării la zona euro.
