În 2009 erau pe rol 32.000 de dosare de insolvenţă, faţă de numai 9.000 în 2007. În doar două luni, anul acesta, s-au mai deschis 4.000 de dosare de insolvenţă, anunţă “lichidatorii”.
“Ne apropiem de cifrele Germaniei şi Franţei, care sunt ţări cu economii mult mai mari”, a observat avocatul Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR), la o discutie pe această temă de la ForumInvest.
Cea mai bună cale de depăşire a crizei de către o firmă aflată în dificultate ar fi reorganizarea judiciară, spune practicianul în insolvenţă Vasile Deleanu.
„Din păcate, rata de succes a reorganizării în România este de sub 2%”, adaugă Deleanu.
Stănescu a completat că această procedură are o rată de succes de peste 20% în SUA sau Franţa. Deci, în afara legislaţiei pro-debitor de acolo, o mare problemă a noastră e comportamentul agenţilor economici.
Şantaj urmat de căderea în propria capcană
Firmele româneşti, cu predilecţie creditorii, cei care deschid de obicei dosarele de insolvenţă, nu sunt atrase de procedura de reorganizare, preferând cererea falimentului, în speranţa recuperării rapide a banilor. Socotelile lor nu duc însă întotdeauna la success.
“Mulţi furnizori au deschis dosare de insolvenţă pentru a recupera banii de la debitori. De faliment, mai precis. Au folosit această formulă ca şantaj. Pe undeva, ar avea dreptate pentru că finanţarea lipseşte de pe piaţă. Însă s-au trezit că au căzut în capcană întinsă chiar de ei. Debitorului i-a convenit situaţia de insolvenţă, a continuat-o, iar furnizorul a ajuns ultimul la masa credală, după creditorul fiscal şi salariaţi. Aşadar a ajuns în situaţia de a-şi recupera 2% din bani”, a explicat practicianul în insolvenţă Gheorghe Piperea.
Fresh money – esentiali pentru o reorganizare reuşită
Potrivit lichidatorului Arin Stănescu, din cele 32.000 de dosare de insolvenţă aflate pe rol anul trecut, doar 600 erau de reorganizare. Principală cauza este că debitorii nu-şi recunosc problemele şi se ajunge târziu la insolvenţă, care este cerută în general de către creditor. De aceea, practicienii în insolvenţă recomandă, în cazul în care se doreşte salvarea firmei, intrarea, de la primele semne de slăbiciune, într-o procedură de reorganizare.
După acest pas apare cel mai important factor în nereuşită reorganizării, care este lipsa de fresh money. În cadrul procedurii de reorganizare, banii pot proveni, printre altele, din restructurarea şi continuarea activităţii, lichidarea unor bunurui din averea debitorului sau o combinaţie a celor două.
Privatul te ajută. Statul vrea toţi banii înapoi (punct)
Stănescu spune că planul de reorganizare poate ajunge la o reducere substanţială a datoriilor societăţii şi ea se poate redresa. În unele cazuri de reorganizare se găsesc situaţii în care creditorii privaţi, furnizorii, reduc din creanţe. Cea mai mare problemă rămâne însă statul.“Creditorul fiscal nu acceptă planul de reorganizare dacă nu îşi primeşte toţi banii. Nu au o voinţa în acest sens”, atrage atenţia Arin Stănescu