Contracte hulite de toată lumea, dar despre care toţi foştii directori generali ai Metrorex susţin că totul este în regulă. Unul dintre ele, cel prin care sindicatul de la metrou s-a asociat cu Sorin Ovidiu Vântu, a fost semnat de Berceanu, scrie Gândul. Spaţiile comerciale de la metrou, dar şi plasmele instalate pe peroane constituie un obiect de dispută referitor la veniturile pe care le încasează administraţia Metrorex, pe de o parte, şi Uniunea Sindicatelor Libere Metrou (USLM), pe de alta. Totul a început în 1995, când la conducerea Metrorex se afla Octavian Udrişte, omul care în 1979 a condus trenul inaugural în care s-au aflat Nicolae şi Elena Ceauşescu. „Trebuia să scăpăm de tarabele din metrou şi am făcut un târg. Le-am spus: «Ne asociem cu voi fifty-fifty». Nu au fost de acord şi au cerut 75%. Atunci eu am spus: «În regulă, dar plătiţi voi impozitele»”. Aşa s-a încheiat, în 1995, primul contract de asociere între Metrorex şi firma sindicatelor, Sindomet SRL, după cum povesteşte acum directorul general de la acea vreme, Octavian Udrişte.
Întârzierea autorităţilor în adoptarea bugetului de stat pentru anul 2010 ne-ar putea costa mult mai mult decât ne-am fi aşteptat, relatează EVZ. Banii din următoarea tranşă din împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) ar putea intra în România abia la jumătatea lunii martie a anului viitor, odată cu tranşa a patra, a declarat Tonny Lybeck, reprezentul FMI în România şi Bulgaria, ieri, la o conferinţă pe tema depăşirii crizei economice.
Fondul Monetar Internaţional ar putea livra tranşele trei şi patru din împrumutul acordat ţării noastre anul viitor, dacă autorităţile vor solicita acest lucru şi dacă perioada de incertitudine politică se va prelungi, a declarat, ieri, reprezentantul FMI pentru România şi Bulgaria, Tonny Lybek, potrivit ziarului Bursa. „Întârzierea adoptării unui buget credibil creează posibilitatea întârzierii următoarei tranşe de la FMI şi primirea acesteia concomitent cu tranşa a patra, respectiv la mijlocul lunii martie 2010”, a subliniat Tonny Lybek, menţionând că următoarea evaluare a Fondului era oricum programată pentru sfârşitul lui ianuarie-începutul lui februarie, în vederea livrării celei de-a patra tranşe în martie.
Afacerile în construcţii ale inginerului Adrian Câmpeanu au mers bine până în acest an, precizează Cotidianul. Ca şi cum criza cu tot ce înseamnă aceasta nu îi era suficient, firma lui a ajuns la sapă de lemn în urma datoriilor pe care statul le are la el. Şi-a pierdut jumătate din angajaţi, leasingul i-a luat maşinile, iar declaraţiile lui Boc cu ajutarea mediului de afaceri nu îi ţin de acoperire. O mică firmă de construcţii din Baia Mare, AMO Grup SRL, se chinuieşte să evite falimentul. Aceasta deoarece statul întârzie să-i plătească o datorie de aproape un milion de lei, restantă de la o lucrare de reabilitare a trei şcoli. Adrian Câmpeanu, patronul acesteia, s-a bucurat la început când a primit un contract de subantrepriză pentru reabilitarea a trei şcoli din localităţile Groşii Ţibleşului, Rogoz şi Vima Mică, judeţul Maramureş. Banii veneau de la Banca Mondială, client era Inspectoratul Şcolar Judeţean, nu o firmuliţă obscură, deci Câmpeanu avea toate motivele să fie fericit. Acum se gândeşte că mai bine nu s-ar fi băgat.
Conform Adevărul: Ţăranii care vând legume în faţa porţilor au încasări zilnice de până la 300 de lei. Împinşi de nevoi, ţăranii care au case pe marginea drumurilor naţionale vând la poartă de la roşii şi varză, până la vin şi flori. Printre ei se amestecă şi bişniţarii. În dreptul localităţii Moviliţa din judeţul Ialomiţa, în apropiere de Urziceni, ţăranii au improvizat o adevărată piaţă la marginea şoselei. Drumul este împânzit de zeci de mese, unde localnicii vând legume de sezon. Marea majoritate dintre ei sunt producători, care se plâng că nu câştigă foarte mult, dar există şi o grămadă de bişniţari, care cumpără marfă de la depozite şi apoi le comercializează la drumul mare, la preţuri „umflate“.
