Statisticienii guvernului american au revizuit recent în scădere cifrele privind PIB‑ul real al SUA din ultimii ani, aşa că se dovedeşte că producţia din trimestrul al doilea este încă sub cea de la sfârşitul lui 2007. Povestea este similară în multe alte ţări dezvoltate. Prin contrast, producţia totală a ţărilor emergente a avut un salt de aproape 20% în aceeaşi perioadă. Este limpede că suferinţele bogaţilor au grăbit schimbarea de putere în economia globală către pieţele emergente. Dar exact cât de mari sunt acestea, comparativ cu cele dezvoltate?
Încă şapte ani. Unele organizaţii stabilesc diferit graniţa dintre economiile emergente şi cele dezvoltate. FMI, de pildă, include acum 11 foste ţări emergente, printre care Hong Kong, Coreea de Sud, Cehia şi Estonia, pe lista celor dezvoltate. Asemenea diviziuni sunt mai mult decât arbitrare: PIB‑ul per capita al Estoniei este de doar 15.000 de dolari, în timp ce ţări emergente ca EAU şi Qatar au venituri medii de aproximativ 60.000 de dolari. Iar dacă economiile emergente de succes sunt promovate în liga celor dezvoltate, greutatea economică a lumii în dezvoltare este erodată constant, ceea ce subminează importanţa ei în creştere. Pentru a aprecia adevărata schimbare a puterii economice globale, am luat în considerare cifrele folosite la clasificarea dinainte de 1997 a FMI.
Lumea dezvoltată e formată din membrii fondatori ai OCDE fără Turcia; toate celelalte ţări, inclusiv unele economii asiatice industrializate recent, precum Coreea de Sud, intră la „emergente“.
Produsul combinat al statelor aflate în dezvoltare acoperă 38% din PIB‑ul mondial (la ratele de schimb ale pieţei) din 2010, dublu faţă de cota din 1990. Pe baza unei evaluări raţionale, ele ar putea depăşi cota lumii dezvoltate în următorii şapte ani. Dacă PIB‑ul este măsurat după paritatea puterii de cumpărare, care ia în calcul faptul că preţurile mai mici din ţările sărace impulsionează puterea reală de consum, ţările emergente au depăşit lumea dezvoltată în 2008 şi sunt pe cale să atingă 54% din PIB‑ul global anul acesta. Încă şi mai impresionant, ele sunt responsabile pentru trei sferturi din creşterea PIB‑ului global real din ultimul deceniu.
O analiză realizată de „The Economist“ arată că aceste ariviste sunt pe primele locuri şi la alţi indicatori. Anul trecut a fost marcat de depăşirea unei pietre de hotar – exporturile emergentelor au depăşit jumătate din totalul mondial, faţă de 27% în 1990. Veniturile lor în creştere au absorbit, de asemenea, mai multe importuri – 47% din totalul global. Ţările în curs de dezvoltare au reprezentat peste jumătate din destinaţiile de export ale SUA în 2010.
Datoriile tinereţii. Economiile emergente au înscris anul trecut şi la capitolul flux de investiţii străine directe (FDI), atrăgând peste jumătate din total. Companiile sunt tot mai atrase de aceste state cu pieţe în creştere rapidă şi salarii coborâte. Dar ele domină lumea cu adevărat la consumul de mărfuri: consumă 60% din energia globală, 65% din tot cuprul şi 85% din tot oţelul. Şi totuşi este destul loc pentru creştere. Pieţele emergente folosesc 55% din petrolul mondial, dar consumul mediu per capita este o cincime faţă de cel din lumea bogată.
Anul acesta, ţările emergente sunt pe cale să atragă peste jumătate din cheltuielile de capital din lume, faţă de 26% în 2000. China şi India au investit o cotă mai mare din PIB‑ul lor – în 2010, investiţiile americane au fost de abia 16% din PIB, faţă de 49% în China. Cota ţărilor emergente din cheltuielile globale de consum este de doar 34% (de la 24% în 2000), dar unul dintre motive este că imobiliarele şi serviciile sunt mai ieftine. Mult mai importantă pentru companiile occidentale este cota lor de 46% din vânzările mondiale de retail, 52% din toate achiziţiile de vehicule cu motor (de la doar 22% în 2000) şi 82% din abonamentele la telefonie mobilă. Citeşte articolul in MONEY EXPRESS
