„Harababura şi dezastrul generat de domnul ministru Funeriu cu clasa pregătitoare reprezintă o harababură şi o prostie” (sîntem în anul Caragiale, nu?), a declarat primul ministru Victor Ponta în şedinţa de Guvern de miercuri, 19 septembrie. El i-a cerut ministrului Educaţiei Ecaterina Andronescu să pregătească pentru anul viitor „un mod de şcolarizare care să aibă grijă de copii şi de părinţi.”
„Vă susţin pentru a repune lucrurile în ordinea lor normală, clasa pregătitoare să meargă la grădiniţă”, i-a mai spus Victor Ponta ministrului Educaţiei. Aşadar, înapoi de unde am plecat, aceasta e decizia şefului executivului în ceea ce priveşte unul din pilonii importanţi ai reformei sistemului nostru de educaţie, scriu cei de la Deutsche Welle.
Ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu şi-a exprimat la rîndul ei, cu puţin timp în urmă, unele rezerve faţă de funcţionarea claselor pregătitoare în şcoli, însă a lăsat loc şi unei dezbateri publice pe această temă, afirmînd că la jumătatea anului şcolar se va face o evaluare naţională. Problema lui Victor Ponta este că „îl trezeşti pe copil la şapte dimineaţa, îl ţii opt ore. Asta numai supraoamenii de tip Funeriu sunt capabili.”
Viziunea şefului executivului asupra reformei învăţămîntului se rezumă la faptul că aceste clase pregătitoare ar răpi o oră din somnul de dimineaţă al copiilor noştri. Lucru care nici măcar nu este adevărat, întrucît şi programul grădiniţelor din sistemul public începe tot la 8.00 dimineaţa.
Dintr-o anchetă realizată de HotNews, la care au răspuns directorii mai multor şcoli din Bucureşti, aflăm că, cel puţin la şcolile pe care aceştia le conduc, introducerea claselor pregătitoare nu a generat „harababura şi dezastrul” despre care vorbea primul ministru.
Clasa pregătitoare, devenită obligatorie prin noua Lege a Educaţiei pentru toţi copiii care au împlinit vîrsta de 6 ani, urmăreşte tocmai familiarizarea copiilor cu spaţiul ambiental şcolar, prin tot ce implică acesta. Este etapa de trecere de la învăţarea mecanică de poezioare şi cîntecele la gîndirea creativă, la descoperirea unor valori individuale şi sociale, la cultivarea încrederii în capacităţile proprii.
Problemele legate de „găzduirea” claselor pregătitoate în şcoli sînt desigur inerente şi acestea au apărut la mai multe instituţii de învăţămînt, în special legate de spaţiu. Dar trebuia să se înceapă de undeva, şi atît Ministerul Educaţiei cît şi primăriile au datoria să rezolve această problemă.
Vorbim şi acum, ca de altfel în fiecare an şcolar, de sute de şcoli la nivel naţional care nu au avizul sanitar de funcţionare. Cu toate acestea, şcolile funcţionează, cu grupuri sanitare insalubre, cu pereţii coşcoviţi, cu tavanele sparte.
Toată lumea acuză lipsa de bani şi nimeni nu sancţionează lipsa de implicare a primarilor, a inspectorilor şcolari şi a directorilor unor astfel de şcoli. De ce nu se pronunţă primul ministru Victor Ponta şi asupra acestor probleme?
Adevărul e că, la fel ca şi în alte domenii de activitate, şi în domeniul educaţiei rezistenţa la schimbare, la reformă se manifestă cu o consecvenţă pe care o ştim de peste douăzeci de ani. Politicienii nu fac decît să profite de pe urma acestei mentalităţi, demolînd prin pîrghiile pe care le au la îndemînă încercările de reformă ale celor care le-au precedat la putere.
Cu atît mai mult acum, în precampania electorală pentru alegerile parlamentare, premierul Victor Ponta încearcă să obţină un profit maxim prin trimiterea, începînd cu anul şcolar viitor, a clasei pregătitoare înapoi la grădiniţă.
Sîntem, cum spuneam, în anul Caragiale: „Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic.”
