“Am fost pălmuit, am fost învinuit. Şi se va întâmpla din nou. Pot să suport asta. Să înceapă”, spune Fuld în interviul publicat de Reuters, preluat de The Money Channel.
Fostul CEO al Lehman, acum în vârstă de 63 de ani, a preluat conducerea băncii în 1994, când aceasta trecea prin vremuri grele, şi a ajutat-o să revină în topul companiilor de pe Wall Street. Lehman era, în momentul prăbuşirii, cea de-a patra bancă de investiţii din Statele Unite.
Succesul său s-a bazat în mare parte pe produse financiare ipotecare. După ce a izbucnit criza creditelor, banca a pierdut încrederea investitorilor, iar valoarea titlurilor a scăzut cu 90% într-un an şi jumătate. Încercările de a obţine finanþare prin vânzări de active au eşuat. Guvernul şi Rezerva Federală au încercat fără succes să-i găsească un cumpărător şi au decis să nu salveze instituţia, aşa cum făcuseră cu o altă bancă de investiţii, Bear Stearns, cu jumătate de an mai devreme. La 15 septembrie, banca intra sub protecţia falimentului – cel mai mare din istoria SUA.
Fuld a fost umilit în faţa Congresului în octobrie anul trecut, în timp ce pieţele financiare erau în picaj. Un politician i-a spus că a fost desemnat “băiatul rău” al zilei. Grupuri de protestatari l-au huiduit şi au cerut arestarea lui. De atunci, “gorila de pe Wall Street”, cum era poreclit Fuld, din cauza stilului dur şi intimidant de a face afaceri, a stat departe de lumina reflectoarelor. Acum, Fuld spune că ar vrea să vorbească despre falimentul care l-a făcut celebru, dar nu crede că ar avea rost. “Nimeni nu vrea să asculte, cu atât mai puţin pe mine”, spune el. Fostul CEO îşi întăreşte afirmaţia: “Ştii ce, oamenii spun tot felul de prostii, nu ştiu adevărul, dar nu-l vor afla de la mine”. Un fost asociat a declarat pentru Reuters: “S-a scris atât de negativ despre el, l-au făcut să pară un diavol. Cred că se jenează să apară în public, îl este teamă că cineva îi va arunca o plãcintă în faţă”.
Fuld nu vrea să vorbească nici despre actuala sa carieră. De la prieteni şi cunoştinţe s-a aflat însă că şi-a deschis o firmă de consultanţă, Matrix Advisors LLC, cu sediul în New York. Lucrează, de asemenea, pentru firma de restructurare Alvarez and Marsal, ajutând la descâlcirea afacerilor Lehman Brothers. Nu ia niciun ban pentru această muncă. De trei-patru ori pe săptămână merge la New York, unde a fost văzut adesea luând micul dejun sau prânzul cu foşti colegi, la restaurante de lux.
De la falimentul Lehman, numele lui Fuld a fost menţionat în 40 de acţiuni în justiţie, majoritatea intentate de municipalităţi şi fonduri de pensii care pretind că el şi alţi foşti executivi ai Lehman i-au îndemnat să facă investiţii păguboase. Mai mult de zece procese au fost intentate de foşti angajaţi ai băncii, care acuză fostul management că a permis investiţii imprudente în acţiunile firmei pentru planurile de economisire ale angajaţilor.
Nici averea lui Fuld nu a rămas însă întreagă după prăbuşirea Lehman – se estimează că a pierdut peste un miliard de dolari, când preţul acţiunilor s-a prăbuşit. După faliment, Fuld a început să-şi vândă proprietăţile de lux şi obiectele de artă. Apartamentul din Park Avenue, New York, a fost vândut cu aproape 26 milioane de dolari. Întrebat despre opinia sa în legătură cu faptul că banca nu a fost salvată de stat, Fuld spune că-şi menţine mărturia din faţa Congresului. Atunci declara că se va întreba “până când îl vor pune în groapă” de ce guvernul nu a salvat firma lui, aşa cum a salvat altele – Bear Stearns, Fannie Mae şi Freddie Mac, AIG.
Supăraţi pe această decizie a guvernului sunt şi foştii angajaţi ai Lehman. “Nu ar fi trebuit să ne lase să dăm faliment. A fost o greşeală enormă”, spune un fost director care a lucrat cu Fuld. Dacă mulţi dintre foştii subalterni apără deciziile lui Fuld, fostul vicepreşedinte al Lehman, Lawrence McDonald, îl caracterizează drept “arogant şi iresponsabil”. Fostul CEO “a dat vina pe pieţe. Dar adevărul este că oameni calificaţi l-au avertizat de mai multe ori, dar nu a vrut să asculte”.
Alţii spun că Fuld a creat condiţiile pentru faliment. Lawrence McCarthy, care conducea divizia de obligaţiuni, spune: “Când comitetul de risc îi spunea să pună frână, el călca pe acceleraţie”.
Fuld neagă acest punct de vedere. “Ce cred oamenii, că sunt un idiot, că m-am trezit cu două luni înainte şi am văzut brusc că sunt probleme? Nu, semnele existau”, spune el.
Cum au grăbit căderea Lehman pierderile de 4 mld. dolari
Banca de investiţii Lehman Brothers anunţa la 10 septembrie pierderi de 3,9 miliarde de dolari, cele mai mari din cei 158 de ani de existenţă ai firmei. Vestea a dat încă o lovitură bursei, unde acţiunile băncii au continuat picajul, după o cădere de 45% în ziua precedentă. Lehman nu era singura instituţie importantă cu probleme. Banca de economii şi împrumuturi Washington Mutual înregistra o scădere cu 30% a titlurilor pe bursă. Unda de şoc s-a propagat şi pe bursele europene şi asiatice, care au scăzut dramatic.
Pe plan internaţional, cotaţia acţiunilor cobora la nivelul minim al ultimilor doi ani, ca urmare a îngrijorărilor cu privire la sectorul financiar. Banca de investiţii Korea Development Bank (KDB) a anunţat oficial că se retrage din discuţiile pentru preluarea a jumătate din Lehman Brothers. Zvonul apăruse în presă cu o zi înainte, trăgând în jos cu 45% cotaţia titlurilor băncii. Iar veştile proaste nu se terminau aici. Agenţia de rating Standard&Poor’s avertiza că ar putea scădea ratingul de credit A al băncii. Chiar dacă instituţia a promis să-şi reducă operaţiunile, prin cel mai drastic program de până atunci, pentru a-şi stabiliza poziţia financiară, preţul acţiunilor continua să scadă. Cu fiecare zi, Lehman devenea tot mai presată să-şi asigure finanţare sau cel puţin să oprească picajul titlurilor.
După retragerea KDB, a început să caute alte posibilităţi de preluare. Bank of America şi banca britanică Barclays rămăseseră în rândul potenţialilor cumpărători. Banca HSBC nega zvonurile potrivit cărora ar negocia preluarea Lehman. CEO-ul băncii, Richard Fuld, a ţinut o conferinţă de presă pentru a anunţa “iniţiativele strategice ale băncii”. Analişti şi investitori au asistat la eveniment. Pe lângă pierderile care depăşeau orice aşteptări, banca a anunţat că vrea să vândă pachetul majoritar al diviziei de management al investiţiilor şi să se spargă în două bănci – una “bună”, care să controleze investiţiile profitabile, şi una “rea”, care să preia ipotecile şi proprietăţile riscante.
Active de 30 miliarde de dolari urmau să fie preluate de această bancă. Măsurile anunţate de Fuld nu i-au impresionat pe analiştii şi investitorii de pe Wall Street: nu reprezentau o surpriză, pe de o parte, şi implementarea lor ar fi durat luni bune, pe de altă parte. Dar Lehman Brothers intrase deja în criză de timp.
