“Se pare că sunt în cârdăşie, asta se va demonstra că, în definitiv, lucrează împreună. În momentul în care vor avea 33% din acţiuni, urmează o ofertă publică pe care o vor face sau împreună sau PCC separat după ce vor cumpăra pachetul de la Carlson. Vor încerca prin această acţiune să blocheze majorarea de capital pe care statul intenţionează să o facă la Oltchim şi în felul acesta PCC să-şi ducă la capăt strategia pentru distrugerea societăţii şi pentru a-i reduce activitatea şi valoarea.”, a spus Roibu, precizând că cei doi acţionari minoritari sunt la două procente de pragul de 33%.
Roibu a mai atras atenţia şi că statul nu este obligat să-şi vândă pachetul de acţiuni în cazul în care primeşte oferta de cumpărare din partea celor doi acţionari sau a unuia dintre ei.
În acest context, Mircea Ursache, fostul preşedinte AVAS, a subliniat că ceea ce se întâmplă în acest moment pe piaţa bursieră este o vânzare pură de acţiuni şi o încercare de cumpărare a companiei pe bursă şi că „ar fi greşit să vorbim de o privatizare”. El a atras atenţia că există indicii ale unei practici neconcurenţiale a PCC faţă de Oltchim, în condiţiile în care acţionarul minoritar are o activitate similară cu cea a Oltchim.
„E clar că statul trebuie să intervină când avem elementele constitutive ale unei acţiuni ostile a acţionarului minoritar îndreptate împotriva acţionarului majoritar. E vorba de un cumul de acţiuni în timp (…….) Să vedem dacă nu se încalcă un principiu al Capitolului 6 din Concurenţă de la DG Competition, pentru că avem de-a face cu un acţionar minoritar care are un domeniu de activitate aproximativ la fel cu al Oltchimului.”, a spus Ursache.
Specialistul a mai atras atenţia că tergiversarea procesului de conversie a creanţei AVAS la Oltchim în acţiuni este o “complicitate a statului român” cu acţionarul minoritar.
Potrivit lui Ursache, privatizarea este soluţia de moment “dacă vrem ca Oltchim să trăiască” însă acesta a arătat că până acum nu s-a făcut “intersecţia cu piaţa reală pentru a se vedea ce se culege de pe piaţa europeană sau asiatică”. Profesorul Mircea Coşea a spus că abordarea FMI, care vrea prin această privatizare garantarea recuperării unor datorii, „este ilogică în contextul unei economii de piaţă”, fiind mai degrabă un tip de măsură specifică anilor ’95, ’96. Tot Mircea Coşea a arătat că „ nu avem o strategie industrială şi pentru că nu o avem, vedem Oltchim prin prisma FMI sau prin prisma celor care o văd ca pe o gaură neagră. (…….) Nu cred că statul ar trebui total eliminat din afacerea asta, el are datoria să spună ce vrem, cum vrem, să aleagă investitorii, pentru că aceştia nu au venit pe baza unei strategii româneşti, ci cum a dat Dumnezeu. (……) Să privatizezi fără un studiu prealabil mi se pare o aventură. Dacă Oltchim va reprezenta un concurent cât de mic pentru cineva pe piaţa europeană, acesta va fi distrus”.
Directorul general Constantin Roibu este de acord cu soluţia privatizării şi susţine că nu insistă ca „managementul actual să rămână ancorat în scaun la conducerea societăţii”. Roibu a precizat însă că a reuşit să reducă pierderile în T1 cu 2 milioane de lei, prin funcţionarea combinatului la 57% capacitate, iar cifra de afaceri a ajuns de la 78 de milioane de euro în 1992, la 528 de milioane de euro în 2008, când s-a oprit Arpechimul. “Din 2007, de când ne-a blocat PCC, până în iunie 2011 am reuşit să ţinem societatea în viaţă, chiar dacă pe pierderi”, a spus Roibu. Tot Roibu a spus că eşecul unei privatizări de succes a Oltchim ar putea duce la transformarea României dintr-o ţară prelucrătoare de materii prime şi exportatoare de produse chimice, la o ţară importatoare de produse chimice.
Directorul general al Oltchim este convins că, în condiţiile repornirii la capacitate maximă a instalaţiilor de pe platforma Arpechim Piteşti, va reuşi să scoată combinatul pe profit. “Vorbim de aproximativ 40 de milioane de euro profit, la o cifră de afaceri de 900 de milioane de euro, în condiţiile în care cele două fabrici ar funcţiona la capacitate maximă şi ar avea nevoie de un capital de lucru de 75 de milioane de Euro/lună” , a spus Roibu.
În privinţa termenului ideal pentru privatizarea Oltchim, părerile converg spre ideea că procesul nu poate fi finalizat în acest an. „E clar că privatizarea nu trebuie să se facă în 2011, pentru că procesul trebuie pregătit. Daca se face privatizare în termenul cerut de FMI, va fi o mare pierdere”, a spus profesorul de economie Mircea Coşea la dezbaterea de la Money Channel, acesta mai subliniind şi că este sceptic că cel care va prelua Oltchim va alege să menţină în viaţă combinatul. Mircea Ursache este de părere că privatizarea nu va fi avantajoasă nici în 2012, în timp ce Cezar Corâci, preşedintele Federaţiei patronatelor din chimie, estimează că o privatizare de succes nu poate avea loc mai devreme de un an şi jumătate. Singurul care a părut să sprijine ideea unei privatizări rapide a fost analistul financiar Valentin Ionescu, care a spus că „această societate trebuie pregătită pentru privatizare, cu o restructurare prealabilă”.
Combinatul „Oltchim” Râmnicu Vâlcea a reînceput activitatea pe Platforma Petrochimică Bradu din cadrul Arpechim Piteşti, principalul furnizor de materie primă al combinatului. După douăzeci de luni de la oprirea petrochimiei din cadrul Arpechim Piteşti, la 11 iunie 2011 instalaţia de separare propan propilenă a fost pornită, iar începând din 10 iunie se pompează din nou propilenă pe conducta care aprovizionează Oltchim Râmnicu Vâlcea. În scurt timp vor fi pornite şi celelalte instalaţii din cadrul platformei petrochimice.
În primul trimestru din acest an, SC Oltchim SA a înregistrat o cifră de afaceri de 464,691 milioane lei, în creştere cu 224,761 mil. lei, respectiv cu 94%, faţă de nivelul înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, de 239,930 mil. lei. De asemenea, comparativ cu primul trimestru din 2010, vânzările la export au crescut cu 42,193 mil. euro, respectiv cu 96%, de la 44,062 mil. euro la 86,255 mil. euro. Creşterea semnificativă a cifrei de afaceri a făcut ca pierderile înregistrate de combinatul chimic sa se diminueze cu 50,143 milioane lei, de la 52,791 mil. lei în primul trimestru din 2010 la 2,648 mil. lei în acelaşi trimestru din 2011, ceea ce echivalează cu o reducere a pierderilor de la 22% la 0,57% din cifra de afaceri.
