Astfel, România a obţinut perioade de tranziţie pentru colectarea apelor uzate urbane până la 31 decembrie 2013 pentru aglomerări umane cu mai puţin de 10.000 locuitori echivalenţi (l.e.) şi până la 31 decembrie 2018 pentru aglomerări umane cu mai puţin de 10.000 locuitori echivalenţi, potrivit raportului publicat de Administraţia Naţională Apele Române (ANAR).
Pentru epurarea apelor uzate urbane şi evacuarea acestora, perioada de tranziţie este de până la 31 decembrie 2015, pentru aglomerări umane cu mai puţin de 10.000 locuitori echivalenţi, respectiv până la 31 decembrie 2018 pentru aglomerări umane cu mai puţin de 10.000 locuitori echivalenţi.
ANAR a mai menţionat că ţintele intermediare au fost stabilite astfel: 31 decembrie 2010 – 61% din încărcarea organică total biodegradabilă pentru colectare şi 51% pentru epurare, 31 decembrie 2013 – 69% din încărcarea organică total biodegradabilă pentru colectare şi 61% pentru epurare, 31 decembrie 2015 – 80% din încărcarea organică total biodegradabilă pentru colectare şi 77% pentru epurare, respectiv 31 decembrie 2018 pentru conformarea totală (100%).
În prezent, peste 50% din cantităţile de poluanţi evacuate în sursele de apă provin din oraşele cu mai mult de 100.000 de locuitori, ca urmare a staţiilor de epurare insuficiente sau a lipsei de dotări la staţiile de epurare existente. Cu toate acestea, în ultimii 15 ani, în România, s-a înregistrat o scădere semnificativă a concentraţiilor de nitraţi şi amoniu din râuri, mai ales deoarece cerinţa de apă pentru populaţie, industrie şi agricultură a scăzut considerabil în perioada 1990 – 2008, de la 20,4 mld. mc în 1990, la 9,44 mld mc în 2008.
O tendinţă similară a fost înregistrată în majoritatea ţărilor din sud-estul Europei.
„Chiar dacă concentraţiile de nitraţi şi amoniu din râuri rămân în continuare de 2-3 ori mai ridicate în sud-estul Europei faţă de cele din nordul Europei, în ultimii 15 ani, statele europene au făcut progrese în ceea ce priveşte politicile de gospodărire a apelor”, se mai arată în comunicat.
Scăderea cererii de apă a dus la reducerea uşoară a poluării resurselor
În perioada 2005-2008, în România a fost înregistrată o diminuare cu 10% a cantităţii de poluanţi evacuate în receptori naturali, acest fenomen fiind determinat în special de scăderea consumului de apă potabilă, precum şi de realizarea sau modernizarea funcţionării staţiilor de epurare.
Astfel, anul trecut, 70% din apele uzate provenite de la principalele surse de poluare au ajuns în receptori naturali, în special în râuri, neepurate sau insuficient epurate, comparativ cu aproximativ 80% din apele uzate cât se înregistra în perioada 2005-2006. ANAR atrage atenţia, însă, că procentul de ape neepurate rămâne în continuare destul de mare, astfel că obiectivul major rămâne creşterea numărului de staţii de epurare şi modernizarea celor existente, în vederea atingerii standardului european de calitate.
În ce priveşte apele uzate, în perioada 2005-2008, a fost înregistrată o scădere semnificativă a procentului de ape care trebuie epurate, de la 65,1% în 2005, la 35,57%, în 2008. În ce priveşte procentul de ape uzate epurate corespunzător, acesta a crescut de la 20% în 2005, la 30% în 2008.
De asemenea, procentul de ape uzate total neepurate a scăzut de la 45% în 2005, la 33,13% în 2008. Nivelul de funcţionare a staţiilor de epurare este în continuare necorespunzător subliniază ANAR, care menţionează că dacă în 2006, din 1.035 de staţii de epurare investigate (staţiile de epurare ale aglomerărilor urbane, staţiile industriale şi agricole) 761 (73,6%) funcţionau necorespunzător, în 2008, din 1.353 de staţii de epurare investigate, 959 (70,9%) erau necorespunzătoare.
Scăderea importantă a cererii de apă a contribuit la reducerea poluării apelor, prin scăderea volumului de ape uzate evacuate. În privinţa agriculturii, Romania este încă într-o situaţie de dificilă determinată de fragmentarea excesivă a proprietăţii (gospodăriile de subzistenţă fiind predominante), dotarea slabă cu maşini şi utilaje, situaţia precară a infrastructurii rurale, reducerea dramatică a suprafeţelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanţare, lipsa unui sistem funcţional de credit agricol.
„Situaţia existentă a lucrărilor de infrastructură a sistemelor de colectare şi tratare (epurare) a apelor uzate, în special în zonele rurale, necesită un volum mare de investiţii în asemenea lucrări, implicând costuri foarte ridicate”, potrivit ANAR.
Având în vedere atât poziţionarea României în bazinul hidrografic al fluviului Dunărea şi bazinul Mării Negre, cât şi necesitatea protecţiei mediului în aceste zone, România a declarat întregul său teritoriu ca zonă sensibilă. Acestă decizie se concretizează în faptul că aglomerările cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenţi trebuie să asigure o infrastructură pentru epurarea apelor uzate urbane care să permită epurarea avansată, mai ales în ceea ce priveşte nutrienţii.
În ce priveşte gradul de epurare, epurarea secundară (treaptă biologică) este o regulă generală pentru aglomerările mai mici de 10.000 locuitori echivalenţi.
