Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) s-a împrumutat pentru ultimul trimestru al anului din bugetul de anul viitor, când va fi nevoie de bani pentru cinci trimestre, farmaciştii se află pentru două zile în grevă japoneză, iar datoriile din sistem au depăşit 500 milioane de euro.
În statistici, România este pe penultimul loc din Europa la consumul de medicamente, avem cea mai mică speranţă de viaţă şi cel mai mare procentaj al mortalităţii infantile. 200.000 de români au semnat în această toamnă pentru a cere un buget de 6% din PIB pentru sănătate, iniţiativă susţinută de Asociaţia Medicilor de Familie din Bucureşti, Colegiul Medicilor, Colegiul Farmaciştilor, Asociaţia Bolnavilor Cronici şi de Asociaţia Producătorilor Internaţionali de Medicamente.
Strânse cu uşa de lipsa de bani, autorităţile au recurs la măsuri de supravieţuire în această toamnă: suprataxa pe vânzări pentru producătorii de medicamente, prelungirea termenelor de plată pentru facturile farmaciilor către Casă, de la 60 de zile la 210, împingând până la o treime din farmacii în faliment. Practic, farmaciştii au facturi neplătite din luna iunie.
Pentru medicamentele compensate şi gratuite, farmaciile mai au de încasat 60% din iunie şi integral din perioada iulie-octombrie 2009. În condiţiile în care businessul farmaciilor este preponderent realizat din zona de medicamente compensate şi gratuite, se apreciază că peste 1.200 de farmacii sunt ameninţate de faliment, cele mai afectate fiind unităţile din mediul rural.
Soluţiile SAR
Raportul SAR arată că soluţia pentru recuperarea decalajului de 30-40 de ani pe care îl are sistemul de sănătate din România faţă de cel din statele vest-europene vizează, în primul rând, o strategie unitară asupra sistemului şi a finanţării sale. Această viziune trebuie să aibă la bază un sistem de colectare, prelucrare şi diseminare a datelor, care să poată produce informaţia necesară pentru stabilirea priorităţilor. “Se merge de multe ori în orb: nu sunt suficiente date pentru analize care să stabilească ce medicament asigură un raport optim cost/beneficiu; nu se ştie nici măcar exact care sunt principalele afecţiuni şi cât ne-ar costa tratarea lor. Nu ştim nici măcar exact câte persoane sunt bolnave sau câţi pacienţi au fost trataţi în sistemul public, nici chiar în cazul procedurilor scumpe şi complicate, cum ar fi transplanturile, unde numărul de cazuri este mic. La nivel central incertitudinea este totală, deşi costurile centralizării datelor ar fi minime”, se arată în raportul SAR.
Acesta recomandă definirea pachetului de servicii, prea generos pentru finanţarea disponibilă, fără priorităţi şi nesustenabil, care este principala sursă de corupţie în sistem. De asemenea, activitatea de reglementare – făcută de minister – trebuie separată de cea de finanţare, de care este responsabilă CNAS, şi de cea de furnizare a serviciilor.
