Imediat după aceea, premierul francez a anunţat un pachet de măsuri care cuprinde şi taxe mai mari pentru bogaţi. Iniţiativa francezilor vine la scurt timp după cea a lui Warren Buffett, care scria recent într‑un editorial din „New York Times“ că Guvernul american „cocoloşeşte“ bogaţii, prin reduceri de taxe, în loc să încerce să reducă deficitul taxându‑i. Un interviu cu avocatul Gabriel Biriş, partener la firma de avocatură Biriş Goran, despre cum ar putea fi convinşi oamenii cu venituri mari din România să contribuie mai mult la buget.
MONEY EXPRESS: Vom reuşi vreodată să‑i aducem pe bogaţi la masa impozabililor?
Gabriel Biriş: Întotdeauna a existat o joacă de‑a şoarecele şi pisica între aşa‑numiţii oameni bogaţi şi companiile cu profituri mari pe de o parte, şi pe partea cealaltă statul. Contribuabilul caută soluţii să‑şi minimizeze sarcina fiscală şi le găseşte, iar în momentul în care se găsesc soluţii care se răspândesc, statul începe să‑şi închidă portiţele.
Cam asta e joaca de zeci de ani de zile. În special în Occident au şi apărut tot felul de reglementări de genul preţuri de transfer, control foreign corporation, obligaţii de declarare a participaţiilor în străinătate, de declarare a conturilor din străinătate şi, odată cu reglementările, au fost introduse sancţiuni foarte mari pentru nerespectarea lor, în special în SUA, dar şi în Europa.
Marea Britanie, Germania, Franţa, de exemplu, sunt state foarte sensibile la faptul că bogaţii lor îşi ţin banii prin alte ţări şi nu‑şi plătesc impozitele.
Pe de altă parte, au apărut şi state care, dimpotrivă, vor să atragă oamenii foarte bogaţi – aşa au apărut jurisdicţiile off‑shore cu o fiscalitate extrem de prietenoasă, cum ar fi de exemplu Emiratele Arabe.
Ar fi o idee de urmat? Ar trebui să se alăture şi România acestor ţări? Dacă nu poate să‑i taxeze pe bogaţii proprii, măcar să aducă banii bogaţilor Europei?
Depinde ce urmăreşti. Ideea e bună în funcţie de interesele pe care le ai. Pentru Emiratele Arabe, un deşert unde nici măcar petrol nu era, a fost o idee foarte bună.
Pentru Monaco, un alt exemplu, a fost, de asemenea, o idee foarte bună: era un principat mic, foarte dependent de Franţa. În Monaco, de pildă, nu se plăteşte impozit pe venitul personal, toate celelalte impozite se aplică după reglementările franceze. Normal, oamenii foarte bogaţi au un interes direct de a se duce acolo, pentru că, în general, există soluţii destul de viabile de a‑ţi plasa profiturile în companii bine structurate. Dar, în opinia mea, o astfel de politică fiscală este o idee bună pentru statele care nu au altă şansă. România, în schimb, este o ţară mare, cu resurse, cu industrie.
Deci nici aceasta nu este calea?
Am susţinut foarte mult în ultimii ani că România trebuie să‑şi revizuiască un pic strategia şi să se gândească cum să atragă investiţii şi să creeze industrii noi, să dezvolte nişte industrii care sunt subdezvoltate în momentul ăsta: serviciile profesionale de exemplu. Şi ca să vă arăt ce vreau să spun – Cipru are 35% impozitul pe venit, are 10% impozit pe profit, dar 40% din PIB vine din servicii profesionale şi financiare. Şi aceasta pentru că au dezvoltat o legislaţie şi au menţinut‑o foarte stabilă şi, dacă au adăugat ceva, au adăugat în sensul îmbunătăţirii condiţiilor pentru investitori, pentru holdinguri. Foarte mulţi investitori aleg Ciprul să‑şi înfiinţeze holdingul pe care îl folosesc ca să investească în special in regiune. Acesta e unul dintre motivele pentru care Cipru este unul din marii investitori în România. Citește tot interviul în Money Express
