Temperaturile neobişnuit de scăzute din această perioadă au dus la scăderea presiunii la gaze în sistemul naţional de transport şi, pentru a se evita fluctuaţiile în alimentarea normală cu gaz a fost nevoie de eliberarea de gaze din depozite, lucru care va afecta siguranţa furnizării în lunile februarie-martie.
Potrivit unor surse din piaţa gazelor, temperaturile mici impuneau creşterea importurilor de gaze naturale, dar, din cauza faptului că autorităţile nu recunosc furnizorilor de gaze costurile mari cu achiziţia gazului rusesc, unii furnizori şi-au redus la minimum importurile de gaz rusesc. „Pe la Isaccea (locul prin care conducta cu gaz rusesc intră în România-n.red.) intră doar 300.000 de metri cubi pe zi, adică în jur de 10% faţă de cât era normal. Se importă doar pe relaţia cu Ungaria, prin conducta Szeged-Arad, dar cantităţile nu ajung. Bucureştiul risca să rămână fără gaz, şi doar eliberarea de gaz din depozite a salvat situaţia. S-au scos peste 500 de milioane de metri cubi de gaz din depozite în luna noiembrie, Această cantitate va lipsi în februarie-martie” ne-au spus sursele noastre.
Directorul adjunct al Transgaz, Ioan Rusu, spune că nu a existat nicio problemă în alimentarea cu gaze a Capitalei. Pentru el, scăderea presiunii în conductă este firească unei situaţii de trecere bruscă de la temperaturi relativ ridicate la foarte scăzute. „E frig, consumul creşte exponenţial. Şi al gospodăriilor dar şi al autorităţilor publice, firmelor…Nu am avut de mult timp o problemă cu alimentarea unui mare oraş cu gaze”, spune, pentru MONEY.RO, Rusu.
Oficialul Transgaz a mai spus că, în acest moment, importurile de gaz pe conducta Arad – Szeged au depăşit în volume pe cele de pe Issacea – Negru Vodă, conducta care aduce gaz rusesc de la Gazprom.
De altfel, datele de la Statistică arătau, la jumătatea anului, importuri de gaze în valoare de 60 de milioane de euro din Ungaria. Beneficiarii sunt marii furnizori de gaze şi Petrom.
De ce nu se importă gaz rusesc
La momentul de faţă, gazul importat din Federaţia Rusă are un preţ de 540 de dolari pentru 1.000 de metri cubi, mult peste cel recunoscut de ANRE în facturile furnizorilor de gaze. Ca atare, pentru a nu suporta pierderile, furnizorii refuză pur şi simplu să mai importe toate cantităţile din Rusia. O soluţie este gazul de pe piaţa vest europeană, importat acum cu doar 495 de dolari, dar cantităţile sunt insuficiente pentru acoperirea consumului, mai ales în condiţiile unor temperaturi scăzute.
