„De când m-am pomenit, hainele obişnuite mi-au întunecat viaţa, nu le puteam vedea. Soţia mi-a murit de 20 de ani, unele costume sunt făcute şi de ea, iar pe restul le-am făcut eu. Vreo două-trei mai am şi de la părinţi, că doar ei mi-au pus prima oară straiele populare pe mine. Şi ei s-au prăpădit, iar eu am rămas cu costumul”, îşi începe povestea moş Răduţ.
Ia veche e albă, cu broderie migăloasă, cu fir negru, port specific satelor din Mărginimea Sibiului. Cu ea, cu pantalonii de postav, cu şerparul, pieptarul şi clopul nelipsit, Moş Răduţ a umblat peste tot. Şi acasă, şi la biserică, şi în Sibiu, şi la Târgu Mureş, şi pe bulevardele Capitalei.
Ba chiar şi la marea cea mare moş Răduţ nu s-a putut duce altfel decât în costumul popular românesc. „Am fost la mare de două ori îmbrăcat cu haine populare, a fost foarte frumos, oamenii se uitau uimiţi la mine. Acolo mi-a plăcut cel mai mult, lume multă, apă multă, poveşti multe. Pe unde mă duc, oamenii se uită uimiţi la mine, când mă văd în costum popular. Mă întreabă de unde sunt, cum mă numesc”, povesteşte moşul, amuzat.
Articolul integral pe worlwideromania.com
