Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a arătat că astfel de diminuări au fost înregistrate şi în ultimele luni şi că nu există motive speciale de îngrijorare.
„Astfel de reduceri se încadrează în media ultimelor luni, când au mai fost reduceri cu 20-27%, este chiar «un mod de viaţă». Nu există motive de îngrijorare, deoarece sistemul face faţă. Vom pregăti o poziţie oficială”, a spus Gerea, precizând că a ieşit din şedinţa de guvern pentru a se informa.
El a arătat că în relaţia cu Gazprom există o prevedere contractuală, în limitele căreia furnizorul rus „se poate juca” cu cantităţile livrate, în marja a 30 de procente.
Ministrul a precizat totodată că există variante la care autorităţile române pot apela în caz de necesitate, precum utilizarea mai accentuată a păcurii sau oprirea anumitor instalaţii, dar a reluat ideea că speră să nu se ajungă într-o astfel de situaţie.
Fostul ministru delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu declara la mijlocul lunii septembrie că România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă.
România a înmagazinat până în luna octombrie cu 1 miliard de metri cubi de gaze naturale mai mult decât obligaţiile legale stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, care vizau constituirea unor rezerve de circa 1,8 miliarde de etri cubi de gaze naturale. Capacitatea totală de depozitare a gazelor naturale în România este de aproximativ 3 miliarde de metri cubi.
România a consumat anul trecut 12,5 miliarde metri cubi de gaze naturale. Producția internă, asigurată de OMV Petrom şi Romgaz, este de aproximativ 11 miliarde metri cubi, iar diferenţa este importată din Rusia, la preţuri mai mari decât cele ale gazelor produse intern.
Potrivit rezultatelor unui test de stres efectuat de Comisia Europeană şi publicat în luna octombrie, necesarul de gaze naturale în România ar putea creşte cu până la 42% în cazul în care Rusia decide să întrerupă livrările de gaze către Uniunea Europeană pentru o perioadă de şase luni.
Testul analizează impactul suspendării pentru o lună, respectiv şase luni a livrărilor de gaze ruseşti în rândul a 38 de ţări europene, răspunsul guvernelor, precum şi potenţialele acorduri de cooperare între statele vecine în cazul unei crize a gazelor naturale. În cazul celui de-al doilea scenariu, perioada analizată a fost septembrie 2014 – februarie 2015.
