Compania rusă Vimetco, care deţine Alro Slatina şi Alum Tulcea, vrea să cumpere Cuprumin Abrud, societatea de stat care furnizează două treimi din cuprul extras în România şi exploatează cel mai mare zăcământ din Europa evaluat la peste 7 miliarde de dolari. Alături de Vimetco şi alte nume mari din mineritul mondial au mai trimis scrisori de intenţie către statul român. Există şi firme locale interesate de compania de stat.
„Am cumpărat caietul de sarcini pentru licitaţie. O privim ca pe o oportunitate de investiţie. Procesul de producţie al cuprului este similar cu cel al aluminiului. Noi avem şi experienţă în minerit”, ne-a spus Marian Năstase, membru în board-ul de conducere Vimetco. Compania rusă are o mină de bauxită în Sierra Leone şi încă una în China.
Vimetco este deţinută de oligarhul rus de origine evreiască Vitali Matchisky. În afară de fabricile din România, compania mai are încă trei unităţi de procesare a aluminiului în China.
Printre cei interesaţi de cuprul românesc se numără şi canadienii de la Barrick Gold, numărul unu mondial la producţia de aur, şi conaţionalii lor de la Valhalla Resources şi Euroglobal Capital Partners. Din Australia a trimis scrisori de intenţie Mineral Metals iar din Elveţia gigantul Glencore International şi Mineco, care deţine Moldomin, celălalt producător de cupru din ţară. Interesat de Cuprumin este şi statul Azerbaidjan întrucât caietul de sarcini a fost cumpărat de Camera de Comerţ bilaterală româno-azeră.
Compania românească Invest Nikarom cu activităţi în minerit şi Asociaţia Salariaţilor Cuprumin Abrud sunt entităţile juridice din România care au trimis o scrisoare de intenţie către Guvern, potrivit informaţiilor oferite de Sorin Găman, director Resurse Minerale în cadrul Ministerului Economiei.
În total, statul a primit 12 scrisori de intenţie din partea unor investitori interesaţi de Cuprumin. Până la licitaţia din ianuarie mai pot veni şi altele.
Cuprumin Abrud va fi scoasă la vînzare la un preţ ce porneşte de la 85 de milioane de dolari. Zăcământul de la Roşia Poieni pe care-l exploatează este cel mai mare din Europa, evaluat la un milion de tone. La preţul actual al cuprului de pe pieţe, de 7.500 – 7.600 de dolari tona, valoarea lui ar fi de peste 7,5 miliarde de dolari. Pe lângă minereul cuprifer mai există şi aur dar şi alte metale rare precum wolframul. Oficiali de stat au precizat aceste minereuri conexe nu pot reprezenta în sine o miză a privatizării pentru că e vorba de cantităţi relativ mici.
Privatizarea Cuprumin a fost impusă de FMI laolaltă cu vânzarea altor companii de stat precum Oltchim şi vânzarea de pachete minoritare la companii din energie precum Transgaz, Hidroelectrica ori Transelectrica. Cuprumin a făcut profit în ultimii doi ani însă oficialii de stat citaţi au precizat că acesta a fost doar conjunctural.
Statul vinde Cuprumin pentru că nu poate asigura investiţiile necesare funcţionării companiei, spune directorul Găman. Astfel, investiţiile curente se ridică la 60 de milioane de euro iar investiţiile necesare confomării de mediu la 17 milioane de euro. Practic preţul minim cerut pe Cuprumin reprezintă aproximativ necesarul investiţional în companie.
Procedura privatizării companiilor din minerit presupune acordarea concesiunii pe anumite perimetre cu rezerve de subsol pe un număr de ani. Statul urmează a încasa o redevenţă pe exploatare de 4% pe toată perioada concesiunii. Mai mult, există şi opţiunea înfiinţării unei companii mixte în care statul să fie minoritar.
