La bordul navelor care transportă mărfuri pe mările lumii se află 10.000 de marinari români. Viaţa lor nu este uşoară. Cele mai dificile momente sunt cele petrecute departe de familie.
„În patru ani de zile, singura sărbătoare împreună a fost Paştele de anul ăsta. Compensăm cu telefoane, cu mailuri, cu poze. E greu”, a spus Petronela Manole Huminic, soţie de navigator.
„Foarte multe lucruri la care navigatorii nu sunt prezenţi, pentru că asta e meseria pe care o au, să plece pe mare şi programul de la navă nu poţi să şi-l faci ţinând cont şi de programul tău de acasă”, a spus Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor.
Lipsa de la evenimentele importante din familie – cum ar fi zilele de naştere sau chiar venirea pe lume a unui copil – face parte din fişa postului. Pentru eforturile pe care le depun, marinarii au salarii foarte bune. De pildă, un electrician care lucrează „pe uscat” nu câştigă, lunar, mai mult de trei mii de lei. Pe mare, în schimb, suma poate ajunge şi la cinci mii de euro.
Ceea ce înseamnă că marinarii aduc în ţară, lunar, câteva zeci de milioane de euro. Aceste remiteri reprezintă singurul avantaj economic pentru România al prezenţei marinarilor pe mare.
Funcţiile pe care le ocupă la bordul navelor sunt specializate. Şi, la fel ca în cazul unui medic, de exemplu, statul român le plăteşte şcolarizarea, dar odată ce pleacă din ţară, nu mai beneficiază de aceşti bani.
Însă nu este nici vina marinarilor şi nici a sistemului de învăţământ. Problema este că România nu mai are o flotă care să transforme în profit munca acestor oameni.
