Satul Gorreto, cuibărit în valea unui râu în regiunea Val Trebbia din nordul Italiei, este un exemplu de astfel de aşezări urbane aflate în pragul extincţiei. Satul mai numără în prezent doar 105 locuitori, iar cei mai mulţi dintre ei au vârste de peste 60 de ani. ‘Mă întristează să asist la moartea lentă a acestei văi’, mărturiseşte un inginer pensionar, care organizează evenimente culturale în speranţa că va atrage pe cineva acolo.
Dar acest exemplu ilustrează situaţia de ansamblu a Italiei, confruntată cu îmbătrânirea populaţiei, fenomen rezultat în urma creşterii speranţei de viaţă, în paralel cu reducerea natalităţii. Conform CIA World Factbook, media de vârstă de 44,2 ani plasează Italia pe locul patru în lume în ierarhia statelor cu cea mai bătrână populaţie, după Monaco, Japonia şi Germania.
Situaţia este agravată de criza economică recentă, care a ridicat rata şomajului la 12,7% (procent chiar mai mare în cazul tinerilor), şi de reducerea imigraţiei la o treime faţă de anul 2007, odată cu creşterea emigraţiei, în special a italienilor cu un nivel ridicat de calificare. ‘Fără nicio îndoială, datorită imigraţiei, Italia a evitat în ultimii 10-15 ani un colaps demografic’, punctează Antonio Golini, şeful institutului naţional de statistică ISTAT.
În aceste condiţii, tinerii imigranţi, veniţi în special din România, sunt o speranţă pentru economia multor regiuni italiene, cum este şi cazul consemnat în Val Trebbia, o zonă pitorească şi ferită de industrializare, unde românii încep să sosească şi să se angajeze în construcţii sau ca îngrijitori pentru bătrâni.
