PDL şi formaţiunile aliate (de fapt mici grupuri desprinse tot din PDL) au produs un manifest politic menit să ofere noii construcţii o identitate mai bine conturată. Manifestul, publicat avant la lettre, de prim-vicepreşeditele PDL, Cristian Preda, descrie noua formaţiune ca „alternativă la USL”. La prima vedere nu ar fi multe de spus despre un text care îşi propune să mobilizeze şi să defineacă nu atât un concept, cât un sentiment politic. „Vom coagula energiile reformatoare, vom clădi încrederea în domnia legii şi în democraţie, vom reda speranţa în viitorul României europene” , se spune în acest manifest care mai adaugă că scopul noii formaţiuni este să ofere „justiţie pentru toţi şi prosperitate pentru fiecare”.
Cu toate acestea manifestul conţine pasaje şi fomulări care pretind explicaţii şi dezvoltări mai largi. Limbajul este, fireşte, preponderent metaforic, dar metaforele ele însele nu pot fi arbitrare. În construcţia sa intimă, o metaforă reuşită propune analogii motivate şi nu simple alăturări întâmplătoare. De aceea ar fi bine ca autorii acestui manifest politic, care va defini în mare măsură sensul campaniei electorale din această toamnă, să explice bunăoară ce înţeleg prin „forţele trecutului”. În chiar debutul acestui text se arată: „La mai bine de două decenii de la prăbuşirea comunismului în România, forţele trecutului s-au coalizat împotriva statului de drept şi a justiţiei”, scriu cei de la Deutsche Welle.
Nevoia unor explicaţii se impune cu atât mai mult cu cât în fruntea PDL nu se mai găsesc oameni proveniţi din „clasa de mijloc”, al căror principal merit este averea construită prin mijloace neclare, ci intelectuali şi chiar profesionişti ai ştiinţelor politice cum este Cristian Preda. Aşadar s-ar cuveni ca noul PDL să explice ce înţelege prin forţele trecutului faţă de care înţelege să se opună cu atâta energie.
În orice caz, metafora sugerează că adversarii politici ar reprezenta un conservatorism îndârjit. Dar ce anume s-ar dori conservat? Dacă este cu adevărat aşa, nu ar trebui ca această incipientă campanie electorală se se axeze tocmai pe aceste teme expuse cât mai explicit cu putinţă? USL ar dori să conserve anumite lucruri, pe care iată PDL şi aliaţii le doresc, dimpotrivă, schimbate! La ce trecut se referă manifestul şi mai ales la care din dimensiunile sale?
În general despre forţele, de regulă „întunecoase”, ale trecutului au vorbit în istoria ultimilor secole liberalii reformatori, socialiştii sau în varianta radicală bolşevicii. Adversarii lor, au fost rând pe rând aristocraţii catolici, burghezii protestanţi şi apoi societatea întreagă cu toate structurile sale moştenite. Cu toţii s-au definit ca progresişti prin opoziţie cu reacţionarismul lumii vechi. Ar asuma ceva din toate acestea PDL în noua sa versiune? Greu de spus.
Am putea admite, preluând o sugestie de context, că manifestul se referă de fapt la trecutul comunist. USL ar reprezenta aşadar comunismul reînviat cumva pe baza unor „germeni” care au supravieţuit misterios tuturor transformărilor din ultimii 20 de ani. La asta se referă oare manifestul publicat de Cristian Preda?
Modul acesta nebulos de a vorbi caracterizează politica românească de multă vreme şi reprezintă unul din marile sale defecte. Cine vorbeşte neclar, gândeşte neclar şi nu poate acţiona decât în acelaşi mod. Aşa se explică poate insuccesele româneşti şi eşecul general al reformei din ultimele decenii. Dacă ar fi să fie iniţiată, acum, în ceasul al 27-lea, o nouă reformă, ea ar trebui cu siguranţă să înceapă cu un nou mod de a vorbi în public, cu un nou stil de adresare politică, mai limpede, mai succint, bazat pe concepte clare şi pe fapte verificabile acceptate de toată lumea.
Astăzi societatea este divizată în opţiunile sale politice, ceea ce este firesc. Nefiresc este, în schimb, faptul că rămâne divizată în modul în care descrie societatea şi în care înţelege politica, că nu se mai înţelege om cu om şi că nu există un acord minimal nici măcar asupra unor fapte elementare. Polemica legată de referendum este proba cea mai convingătoare că asistăm la o ruptură cât se poate de gravă la nivelul limbajului. Dacă e să vorbim despre europenizarea României, atunci ea ar trebui să înceapă cu limpezirea conceptelor şi cu instituirea unei etici severe a exprimării publice.
