Actualul ministru de externe al cabinetului Ponta a stăruit să continue ţesutul la imaginea execrabilă creată României de guvernarea USL, Corlăţean încercând să acrediteze, odată în plus, ideea că demersurile de suspendare a preşedintelui ţării ar fi fost, chipurile, justificate. Fiindcă Traian Băsesacu ar fi vrut „să acapareze întreaga putere” în ţară.
În interviul acordat ziarului conservator austriac Die Presse, şeful diplomaţiei române dă impresia, simultan, că nu ar cunoaşte diferenţa dintre România şi actualul guvern, masiv criticat, respectiv că greşeala puterii USL-iste ar fi constat doar în incapacitatea ei de a comunica.
Dincolo de acest abuziv semn de egalitate, pus, indirect, între ţară şi guvern, Corlăţean mai păcătuieşte şi printr-o prea lapidară expediere a învinuirilor Budapestei legate de „răsturnarea (ultra)naţionalistă” de la Bucureşti. În context, ministrul de externe trimite pisica moartă înapoi în grădina vecinilor unguri, amintind de tărăşenia legată de înmormântarea scriitorului extremist şi antisemit, Josef Nyiro.
În plus, Corlăţean îşi exprimă un optimism de nimic justificat în legătură cu eficienţa lobby-ului românesc pentru primirea ţării în spaţiul Schengen, o primire amânată recent, în contextul prejudiciilor masive de imagine cauzate de isprăvile antidemocratice ale conducerii USL, scriu cei de la Deutsche Welle.
Purtătorul de cuvânt al conducerii cipriote a UE, Nikos Christodoulides, declarase luni că, deocamdată, nu se poate lua o decizie privind aderarea României şi Bulgariei la Schengen.
Bomboana de pe tortul acestui interviu e rezervată finalului său, în care Corlăţean, deşi fost ministru al justiţiei, refuză să comenteze afirmaţia lui Adrian Năstase, potrivit căreia fostul premier, închis după condamnarea sa în justiţie pentru corupţie ar fi, chipurile, un „deţinut politic”. Chestiunea, a spus Corlăţean textual, ar fi „mult prea sensibilă”.
Or, tocmai condamnarea şi închiderea lui Năstase amelioraseră mult imaginea României, dovedind în occident că justiţia a început să-şi îndeplinească misiunea cum trebuie. Oare de ce atunci ministrul de externe, fost ministru al justiţiei ,refuză să laude succesul magistraţilor români care, dacă n-ar fi fost puciul din vară, ar fi putut eventual asigura accesul României la Schengen?
Uimitoare, în presa de marţi, e şi o judicioasă analiză a ultimului duel televizat Romney-Obama, în care, potrivit revistei der Spiegel n-a învins doar preşedintele în exerciţiu, ci şi, paradoxal, challengerul său.
Pentru că, deşi Obama s-a dovedit net mai ofensiv şi a punctat (conform unui sondaj CNN) la cel puţin 48 la sută dintre telespectatori, Romney, dat câştigător de o minoritate de 40 la sută, avusese în vedere doar un anumit segment al electoratului încă nehotărât din statele oscilante.
E vorba de acel segment care nu e sigur că Romney e prezidenţiabil dar face o figură bună în calitate de comandant suprem. Or, Romney a trecut cu brio de acest test. Atitudinea sa calmă, de candidat de centru şi lipsa oricărei agresivităţi le-ar fi creat alegătorilor din acest segment impresia bună necesară victoriei challengerului, aflăm din analiza online a săptămânalului german.
Că marile surprize nu sunt, totuşi, excluse din nici un scrutin, reiese şi din larg comentata abordare a victoriei repurtate în alegerile pentru primăria metropolei Stuttgart de către ecologistul Fritz Kuhn, care l-a dovedit pe contracandidatul său susţinut de CDU. Comentatorii germani notează, în context ,schimbarea la faţă a unui electorat urban, pentru care ecologiştii s-au transformat dintr-un partid frizând extrema, situat la stânga spectrului politic, într-unul eligibil de către burghezia conservatoare de centru-dreapta. Analiştii relevă şi problemele pe care această modificare i le creează şefei CDU, Angela Merkel, cancelara Germaniei, care se va confrunta la anul cu alegeri legislative.
