Fondul European de Stabilitate Finanicară (EFSF), instrumentul prin care ţările din Zona euro finanţează bailouturile Irlandei, Portugaliei şi, posibil, cel de-al doilea bailout al Greciei, ar trebui să crească la cel puţin 2.000 de miliarde de euro – cifră avansată în piaţă – de la 440 miliarde în prezent, bani cu care să fie susţinută finanţarea ţărilor. Majorarea Fondului, deşi dorită şi susţinută de bănci, care nu vor să sufere pierderi suplimentare pe bondurile deţinute, ar pune presiune suplimentară pe statele din centrul Europei, care garantează bailouturile. Şi ar putea genera inflaţie, dacă Banca Centrală Europeană se va implică activ.
Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, spune că Europa va salva de la faliment Grecia şi că elenii vor rămâne în euro.
“Costurile scoaterii Greciei din Zona euro sunt mai mari decât cele pentru salvarea sa. Cred că va fi salvată. EFSF va ajunge la câteva trilioane şi doar anunţul că acest fond va fi atât de mare ar trebui să calmeze pieţele”, a declarat Croitoru la un forum financiar organizat de Mediafax.
Dar pentru asta există un preţ.
“În mod normal, dacă BCE cumpără aceste obligaţiuni, le şi sterilizează. Dar depinde de nivelul intervenţiilor, care dacă sunt foarte mari nu vor putea fi sterilizate şi vor crea inflaţie, pentru că e nevoie de resurse reale şi e nevoie ca aceste bonduri să ajungă înapoi în piaţă, la investitori”.
Croitoru adaugă cel mai probabil BCE nu va reuşi să sterilizeze intervenţiile în pieţele de obligaţiuni – proces prin care banii nou tipăriţi de bancă sunt traşi de la băncile comerciale -, dacă se ajunge la sume mari.
Croitoru adaugă că datoria nominală a ţărilor suverane va rămâne aceeaşi, dar va fi mai uşor de plătit pe măsură ce moneda va pierde din valoare. Astfel că băncile vor primi efectiv mai puţin decât au împrumutat )â şi consecinţele vor fi mai grave pentru populaţie faţă de scenariul în care s-ar fi tăiat din datoria statelor la începutul crizei datoriilor.
Economistul şef al BNR Valentin Lazea declara că deznodământul crizei europene este inflaţia, BCE fiind forţată să ducă o politică monetară laxă.
“România are şansa istorică de a se apropia foarte mult de inflaţia zonei euro, în condiţiile în care aceasta a crescut peste valoarea ţintă de 2% şi în condiţiile în care BCE va fi obligată la o politică monetară acomodativă pe termen mediu”, a declarat economistul, care a spus să nu vorbeşte în numele instituţiei, la un semniar pe teme de macroeconomie, în urmă cu o lună.
Inflaţia anuală din Zona euro a accelerat la 3% în septembrie, de la 2,5% în august. În România se înregistrază o tendinţă inversă, după ce efectul de bază al creşterii TVA a trecut şi preţurile la produsele alimentare au căzut după un an agricol bun.
BCE cumpără din luna august obligaţiunile suverane ale Italiei şi Spaniei de pe piaţa secundară pentru a ţine jos dobânzile plătite de cele două ţări, care îşi asigură finanţarea de pe pieţe. Decizia a venit după ce randamentele cerute de investitori au ajuns la niveluri record, ca urmare a poziţiilor fiscale proaste a celor două ţări şi banca a ajuns să deţină datorie PIIGS de 160 miliarde euro.
Mugur Isărescu spune că intervenţionismul băncilor centrale în economie a devenit o normalitate în ultimii ani, după ce timp de câteva decenii au fost de neconceput. Tipărirea de bani, prin programele de quantitative easing, este acum acceptabilă în ţările europene sau SUA, în condiţiile în care capitalismul este pus în discuţie.
„Lumea trece printr-o perioadă greu de definit. Instituţiile capitalismului sunt puse în discuţie. Capitalismul se destructurează rapid. O destructurare este privită ca o stricăciune. Până acum câţiva ani, păreau de neconceput în SUA şi Europa relaxările cantitative şi finanţările directe ale bugetelor de către Băncile centrale, erau blasfemii. Ai fi fost excomunicat din cercul bancherilor centrali dacă avansai o astfel de idee”, a declarat guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
În momentul de faţă, se aşteaptă mai mult de la politica monetară, din moment ce, după cum spune guvernatorul BNR, statele şi-au epuizat resursele de intervenţie, fiind supraîndatorate.
