România liberă a identificat cel puţin cinci produse care, datorită preţurilor tentante, şi-au făcut loc în frigiderul multora dintre români. Câţi dintre clienţi au conştientizat însă cu adevărat ce cumpără? Problema „untului”, „laptelui” sau a „ciocolatei” superieftine este aceea că doar în aparenţă reprezintă produsele menţionate mai sus. Ce sunt în realitate? RL a încercat să răspundă la această întrebare cu ajutorul specialistului în chimie alimentară Petru Alexe, decanul Facultăţii de Şiinţa şi Ingineria Alimentelor de la Universitatea din Galaţi, a comisarului de la Protecţia Consumatorilor, Sânziana Colibă, şi a criticului culinar Victor Melian.
Raionul „Lactate” dintr-unul din hypermarketurile bucu-reştene. Printre pachetele de unt am găsit şi pachete de 200g ambalate în clasica hârtie cerată albă, pe care scrie greu lizibil „cremă cu”, iar dedesubt „UNT”, cu litere mari şi cu un font asemănător cu al uneia din mărcile de unt de pe raftul vecin. Pe pachet, clienţii mai pot citi: „grăsime 65%”. În realitate, avem de-a face cu un produs ce conţine 80% grăsimi vegetale nehidrogenate şi numai 20% unt şi care, pentru a se vinde, profită de toate aceste elemente de identitate care s-au sedimentat în mentalul colectiv al românilor. Citeşte mai mult pe România liberă
