„Să te lași furat de ideea că este ușor să faci bani pe forex (piața valutară), de la tastatura calculatorului personal, este cea mai gravă eroare. Dacă ar fi ușor, am fi toții bogați! Un jucător forex va deveni trader, adică o persoană pricepută la tranzacţii, după un proces de învățare a fundamentelor financiare și economice în funcție de care evoluează cursurile valutare. După o educație solidă“, spune Corneliu Stanciu, un consultant de investiții, care are o experienţă considerabilă și de administrator de fonduri de investiții.
„Levierul“ este motorul atracției și marele pericol ale jocurilor valutare on-line și nu numai al celor valutare, căci se pariază prin instrumente specifice, cum sunt contractele pe diferență – CFD, și pe evoluția acțiunilor și a indicilor bursieri, sau a preţurilor mărfurilor, a orice, în definitiv.
Altfel spus, pui la bătaie o sumă mică de bani, dar instrumentele respective se bazează pe un multiplicator de preț care înzecește sau însutește profitul, dar și pierderea.
Iată greșelile fundamentale, așa cum au fost ele sesizate de consultantul Corneliu Stanciu, chiar la un seminar de pregătire a celor care vor să se numere printre câştigători și nu printre păgubiți:
1. Este GREȘIT să crezi că poți face bani ușor prin tranzacții on-line.
2. Este greșit să crezi că ca puteti face bani pe forex fără pregătire de specialitate.
3. Este greşit să crezi că eşti mai deştept decât piaţa. „Trendul este prietenul tău, până când nu mai este!“, spune Corneliu Stanciu. Nu poţi păcăli piaţa, care se poate întorce oricând împotriva pariurilor tale. „Cu cât vei fi mai bine pregătit, cu atât vei reduce riscul să ţi se întâmple aşa ceva“. Să fii bine pregătit înseamnă, însă, să stăpâneşti legile economiei şi ale pieţelor financiare, care nu sunt atât de simple pe cât par. (vezi rezumatul prezentării lui Corneliu Stanciu, în fişierul ataşat)
4. Este greşit să nu ai un plan de tranzacționare. Adică să nu ai ținte și niveluri precise de prețuri la care să reacționezi cu ordinele potrivite momentului (în acelaşi fişier ataşat se găsesc şi câteva tipuri de astfel de ordine).
5. Este greșit să nu accepți la timp pierderile. Oprește pierderea ieșind dintr-o poziție cât mai repede, conform planului prestabilit! Neacceptarea eșecurilor este însoțită de speranța irațională atât de clasică în poker că, dacă vei continua, vei recupera. Teama de a intra în piaţă este greșeala de semn invers. Graba le completează pe ambele.
6. Lăcomia și neaplicarea principiilor de management al banilor. Pesemne că lăcomia este o greşeală.
7. Dorința de îmbogățire rapidă. Câștigurile vin din sisteme de tranzacționare care sunt monotone, dar multora nu le place monotonia. Aceştia sunt cei ce dau bani sistemului. Cam 3.000 de miliarde de dolari zilnic.
8. Lipsa de informare. Cunoaşterea legilor economice şi financiare este inutilă dacă nu este aplicată pe informaţiile despre economii, pieţe şi despre factorii care le influenţează. Aşa se ajunge la…
9. Anticiparea greşită a minimelor şi la intrarea în piaţa prea devreme. „Întotdeauna piaţa se poate duce mai jos“.
10. Tranzacţionarea peste limitele resurselor financiare disponibile. Atunci va surveni apelul în marjă care te poate înnebuni. Apelul în marjă este cererea pe care o adesează sistemul jucătorului, atunci când sumele virate drept garanţii (marja) numai acoperă pierderile înregistrate.
11. Este GREŞIT să te îndrăgosteşti de o acţiune sau de o pereche valutară. Ai nevoie de un portofoliu cât mai variat.
12. Bazează-te pe gândirea ta nu pe sfaturile sau părerile altora.
Tranzacțiile valutare pe internet prin intermediul diferiților furnizori de servicii de specialitate sunt de fapt niște jocuri cu sumă nulă. Adică sunt unele în care cei pricepuți și cu nervii tari iau banii celor mai puțin pricepuți și mai vulnerabili la propriile vicii, precum lăcomia sau mândria. Adeseori, cei pricepuți , dar şi cei ce devin dependenți, folosesc sisteme de tranzacționare automate, softuri pe care le setează să trazacţioneze în locul lor, cât timp dorm.
„Piețele financiare constituie un ecosistem integrat, în care investitorii raționali, din punct de vedere financiar, încearcă în mod continuu să obțină profit de pe urma celor cu un comportament financiar aparent nonraţional. Cei dintâi capitalizează disciplinat pe baza slăbiciunilor emoționale, informaționale, psihologice și sociologice ale celor din urmă“, a spus, mai elegant, Corneliu Stanciu.
