Afacerile IKEA merg bine. În anul fiscal 2010, vânzările au crescut cu 7,7% până la 27,2 miliarde de euro, iar profitul net s‑a majorat cu 6,1%, la 3,18 miliarde de euro.
„Nu ne place risipa“, spune Mikael Ohlsson, care a preluat șefia executivă a Grupului IKEA în septembrie 2009, oferindu‑ne fără modestie exemplul canapelei, de un roșu‑aprins, Ektorp. Anul trecut designerii au găsit o metodă de a împacheta canapeaua de trei locuri mai compact, dublând cantitatea de Ektorp ce poate fi înghesuită în același spațiu. Descoperirea a tăiat 118 euro din prețul de raft – și a redus semnificativ emisiile de dioxid carbon rezultate din transport. Parcimonia este elementul central al culturii corporatiste a IKEA. Ohlsson crede că se datorează originii companiei. IKEA s‑a născut în 1943 în Smaland, o regiune săracă din sudul Suediei, ai cărei băștinași, spune el, sunt „încăpățânați, economi și foarte pricepuți la a trăi din te miri ce“.
Cum se explică succesul IKEA? Costuri (tot mai) mici de producție, un control strict și un plan perspicace de „eficientizare a taxelor”.
Cum funcționează, prin ce scandaluri a trecut și care este schema obscură prin care IKEA este controlată? Află din ediția 15-22 martie a revistei Money Express, disponibilă de marți la centrele de difuzare a presei sau prin SMS la 7488 (abonament pe 3 luni, 8 euro + TVA)
