„Yes we can!” au strigat, din tribunele pline, tinerii militanţi pro-imigraţie, după anunţul adoptării, cu 68 de voturi pentru şi 32 împotrivă, a textului istoric care va fi armonizat în următoarele luni cu versiunea concurentă la care lucrează Camera Reprezentanţilor.
Preşedintele Barack Obama susţine planul, o promisiune de lungă durată care pare acum realizabilă, după ce a fost ani întregi paralizată la Washington. Alegerile prezidenţiale din noiembrie au fost ca un şoc electric pentru partidul republican, când doar 29 la sută dintre hispanici au votat pentru candidatul său, Mitt Romney.
„Nu avem oare în noi puterea de a scoate din umbră cele 11 milioane de persoane, care sunt astăzi exploatate şi nu beneficiază de protecţiile legate de cetăţenie?”, a declarat republicanul John McCain, unul dintre arhitecţii legii.
„Aceştia sunt acolo în ziua de azi, iar a îi expulza pe toţi este imposibil şi irealist”, a adăugat democratul Charles Schumer.
„Fie că este vorba de imigranţi foarte calificaţi care inventează noi tehnologii sau de mână de lucru necalificată, imigranţii au făcut mereu parte din «success story» americană”, a declarat acesta.
Textul, lung de peste 1.000 de pagini, va duce la regularizarea a aproximativ 11,5 milioane de persoane în situaţie ilegală şi la posibila naturalizare la sfârşitul unei perioade tranzitorie de cel puţin 13 ani.
Acest plan prevede, de asemenea, construcţia de-a lungul celor 3.200 de kilometri de frontieră între Statele Unite şi Mexic, a sute de kilometri de noi garduri şi dublarea progresivă a efectivelor de agenţi înzestraţi cu supravegherea pentru a ajunge la 38.000 de agenţi, o cifră fără precedent.
Camera Reprezentanţilor, controlată de republicani, lucrează la propria sa versiune a reformei şi nu va examina imediat textul din Senat, pe care mulţi republicani îl consideră ca fiind prea permisiv.
„Este istoric, însă doar pentru că vom repeta greşelile din 1986, când am crezut că am securizat frontiera dar în mod evident nu am reuşit”, a declarat pentru jurnalişti senatorul Charles Grassley, evocând legea amnistiei votată în 1986 şi promulgată de preşedintele Ronald Reagan.
