„Vom vedea cam cinci zile de creşteri, nu mai mult, evident cu tot apanajul volatilităşii mari, cu suişuri şi coborâşuri, dar de creştere netă, totuşi“, vede Adi Lupşan, directorul general adjunct al casei de brokeraj Intercapital Invest, una dintre cele mai importante de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).
Brokerii se pregătesc pentru o activitate febrilă, după ce promisiunea agresivă a Federal Reserve de a băga în pieţe bani aproape gratis încă doi ani de acum încolo, a propulsat bursele americane şi asiatice la creşteri cu până la 5,29% (Nasdaq).
A fost doar un contra-şoc la demenţa cu care pieţele păreau că exagerează gravitatea stării economiilor, în condiţiile crizei datoriilor guvernelelor. „Nu mai am optimismul de acum o lună. Totuşi nu sunt optimist, cu toate că efectele traumei unor scăderi de 20% în două săptămâni nu trec aşa de uşor. Să zicem că vom vedea încă două trei luni de acţiuni ieftine pe pieţe. Vom sta pe suporturile de acum un an şi acolo ne vom mişca lateral“, descrie situaţia, eufemistic, Adi Lupşan.
Pe şleau, creşterile care se zăresc acum la orizont vor fi urmate de scăderi la fel de volatile şi tot aşa, până când problemele fundamentale ale sistemului financiar mondial îşi vor găsi soluţii durabile, mai durabile decât capacitatea Rezervei FEDerale americane de a da lumii bani cu dobândă aproape zero.
Şi pentru că tot veni vorba, nu se aude nimic încă despre acţiunea concertată internaţională pe care o tot cere China. Nimeni nu îi aude pe chinezi, încă, şi asta poate costa scump.
Ideea că guvernele falimentare nu mai au cum stimula creşterea economică, după reţeta aproape centenară a lui Keynes, pare că şi-a pierdut, aparent relevanţa. Are FED bani de dat la toată lumea ca să le crească economiile.
Altfel, sentimentul internaţional nu este chiar exuberant pe pieţele contractelor la termen (futures, v.Bloomberg) care au ca obiect principalii indici bursieri ai lumii. Americanii încearcă să-şi controleze cu un pic de roşu euforia de aseară, iar unii europeni, spaniolii şi italienii se tem. Nu şi nemţii, care afişează un verde sănătos. De văzut însă care vor fi sentimentele ascunse, după prânz, când va surveni momentul adevărului în State pe indicele american S&P 500, şi în Europa , pe viu.
Cu alte cuvinte, în câteva zile s-au dus toate rezultatele eforturilor de creştere din mai 2010 încoace. Cam asta înseamnă „să te mişti lateral“ la scară anuală. O lecţie bună investitorilor care nu cunoasc disciplina.
Indicele cel mai sensibil la schimbări, BET Fi, al societăţilor de investiţii financiare (SIF-urile) şi al Fondului Proprietatea (FP) stă la 17.500 de puncte, mai degrabă sub suportul de la sfârşitul lunii mai 2010.
Indicele BET XT, al celor mai importante 25 de acţiuni inclusiv SIF-urile şi FP, s-a scufundat până la suportul de la 400 puncte.
Indicele compozit BET C, al tuturor acţiunilor de la bursă (cu excepţia SIF-urilor) a căzut pe suportul de la 2600 de puncte.
Panica este în cărţi şi azi, iar lichiditatea foarte mare de vineri nu poate decât să îngrijoreze.
„DIDACTICELE“:…
… că sunt vremuri în care se pot învăţa multe pe viu.
Corecţiile de cotaţii pe pieţele bursiere survin de obicei atunci când investitorii devin mai dornici să încaseze profitul din creşterile anterioare decât să parieze pe creşteri ulterioare. Dar există şi corecţii pozitive la tendinţe negative.
Societăţile de investiţii financiare (SIF-urile) şi Fondul Proprietatea (FP) sunt cele mai lichide (cele mai tranzacţionate, mai uşor de găsit şi mai uşor de vândut) acţiuni de la BVB şi, de aceea, indicele lor este considerat ca un fel de oracol şi pentru restul pieţei.
Indicii sunt nişte medii ponderate ale preţurilor acţiunilor care intră în „coşul“ (portofoliul) fiecăruia, iar FP şi SIF-urile sunt nişte mari fonduri de investiţii care au ele însele „expuneri“ (investiţii) în aproape toată economia românească, inclusiv în societăţi energetice la care nimeni, în afară de FP, nu are acces.
SUPORTURILE sunt minime anterioare relevante ca niveluri până la care preţurile pot scădea, într-o tendinţă curentă, minoră, fără ca tendinţa principală de creştere să fie periclitată. Pot fi şi praguri la care o tendinţă minoră de scădere se opreşte.
REZISTENŢELE sunt maxime anterioare relevante ca niveluri de preţ până la care preţurile pot creşte, într-o tendinţă curentă, minoră, fără ca tendinţa principală descendentă să fie răsturnată. Ele mai pot fi şi praguri peste care tendinţa de creştere minoră nu mai poate trece.
LICHIDITATEA (valoarea tranzacţiilor), este un indicator al uşurinţei cu care poţi găsi acţiunile căutate sau le poţi vinde pe cele care le ai deja, la preţuri cât mai apropiate de cele dorite.
Brokerii se uită la lichiditate ca să caute confirmare pentru tendinţele curente. Dacă aceasta este mică, scăderile sau creşterile de preţuri nu au o mare relevanţă.
Dar dacă lichiditatea este mare (cel puţin peste 12 milioane de euro, în această perioadă, dar cât mai mult peste) şi indici bursieri scad consistent, atunci înseamnă că avem de a face cu o corecţie semnificativă.
VOLATILITATEA, adică variaţiile mari de preţuri, este semn de confuzie pe piaţa, dar convine speculatorilor.
AVERTISMENT
Estimările de mai sus nu sunt nici prognoze nici recomandări pentru anumite decizii de luat la bursă. Responsabilitatea deciziilor este a celor ce le iau.
