“Cum am putea să ne aşteptăm la revenire, când gigantul auto General Motors a anunţat recent, la Bruxelles, că în 2010 reduce activitatea în Europa cu 25%? În condiţiile în care industria auto este unul dintre principalii clienţi ai combinatelor siderurgice, iar industria locală trăieşte în special din exporturi, acesta este un semn că 2010 nu va fi cu mult mai bun decât anul curent”, spune Petru Ianc, director general în Ministerul Economiei, expert în această piaţă.
Există totuşi un scenariu optimist al anului viitor, care pleacă în principal de la prognozele organizaţiei mondiale a oţelului. În timp ce companiile evită să vorbească despre anul următor în cifre concrete, pentru a nu influenţa bursele unde sunt listate, prognozele Organizaţiei Mondiale a Oţelului avansează o creştere de 9,2% a cererii de oţel brut în 2010 faţă de 2009, pe fondul revenirii anumitor economii europene şi a cererii Chinei.
Creştere uşoară a cererii în 2010
Cererea mondială de oţel va reveni pe creştere în 2010, dar aceasta va fi una moderată”, spune însă Daniel Novegil, preşedinte al Comitetului de Economie Worldsteel. Potrivit datelor organizaţiei, anul viitor, cererea de oţel brut la nivel mondial va creşte cu 9,2% faţă de 2009. În România, experţii se aşteaptă ca de la un minim de două milioane de tone, atins anul acesta, în 2010, producţia totală de oţel să urce la trei milioane de tone. Estimările arată însă un nivel la jumătate faţă de producţia-record din 2008.
“O creştere de două cifre a producţiei de oţel în România anul viitor este încă departe. Putem spera însă în reluarea creşterii în sensul adevărat în semestrul doi al anului următor, pe fondul creşterii preţului oţelului şi al evoluţiei cererii în Europa de Vest”, explică, la rândul său, Paul Murariu, consultant de specialitate în cadrul companiei AT Kearney. După ce a lucrat şase luni la jumătate din capacitate, a tăiat unele din investiţii şi a amânat altele, ArcelorMittal Galaţi, cel mai mare producător local de oţel, ar putea încheia 2009 cu pierderi, sugerează chiar responsabilii companiei. Ar fi prima oară de la privatizarea combinatului când raportarea financiară va fi negativă, iar compania nu va vira la buget impozit pe profit. În 2008, combinatul de la Galaţi a virat statului, numai în contul impozitului pe profit, 40 milioane de euro, echivalentul a mai mult de jumătate din cheltuielile Parlamentului într-un an. 2010 rămâne un an al incertitudinilor, în condiţiile în care principalii clienţi nu sunt optimişti în estimări. Până acum, un sfert din cererea internă a oţelului produs la Galaţi era destinată uzinelor Dacia. Oficialii Dacia spun însă că 2010 va fi un an mai slab decât 2009, astfel că reducerea se va reflecta direct şi în cererea de oţel. Industria şantierelor navale, al doilea client important, se confruntă cu o lipsă masivă de comenzi de aproape doi ani. În consecinţă, siderurgiştii nu pot miza foarte mult nici pe cererea lor. Investiţiile în infrastructură există pe hârtie. În realitate, sunt amânate din cauza lipsei de bani, astfel că nici acest client nu poate oferi certitudini pentru 2010 industriei metalurgice.
Criza modifică strategiile marilor jucători
“Principalii clienţi se luptă să-şi rezolve problemele financiare şi să se recapitalizeze. Guvernul abia găseşte bani pentru continuarea investiţiilor în infrastructură. Doar programele de tip Rabla ar putea da o mână de ajutor revenirii industriei auto”, explică analistul AT Kearney. Criza are însă şi o parte bună – schimbarea filosofiei jucătorilor – apreciază analistul AT Kearney. Politicile de restructurare vor continua, nu neapărat cu aceeaşi intensitate şi nu neapărat ca urmare a crizei, cât a faptului că producătorii interni sunt, la modul general vorbind, mai puţin competitivi decât cei din Vest, spune Paul Murariu. În opinia sa, România ar putea profita de acest moment pentru a atrage noi jucători.
“Criza profundă ar putea modifica planurile de afaceri – de exemplu, accelerarea orientării spre produsele cu valoare adăugată mai mare din partea producătorilor vestici şi relocări adiţionale în Europa Centrală şi de Est, pentru a beneficia de costurile de producţie mai scăzute”. România poate sprijini aceşti jucători în depăşirea unor bariere administrative, de exemplu, pentru găsirea unor suprafeţe de teren potrivite şi conectarea la utilităţi.
Pesimism
> 2010 rămâne un an al incertitudinilor, în condiţiile în care principalii clienţi nu sunt optimişti în estimări.
