Systematically important financial institution (sifi) reprezintă toate tipurile de companii ale căror probleme financiare pot să atragă colapsul întregului sistem financiar din ţara respectivă sau chiar din întreaga lume.
Autorităţiile americane încearcă să ţină sub supraveghere strictă grupurile financiare „too big to fail” ( prea mari pentru a fi lăsate să dea faliment) – care reprezintă o importanţă sistemică pentru economia de peste Ocean. În această categorie intră marile bănci americane (JP Morgan, Bank of America, Goldman Sachs, Wells Fargo, Citi etc), marii asiguratori (Met Life, Geico etc), companiile care au divizii financiare mari (spre exemplu: General Electric prin GE Capital) sau fondurile de investiţii de genul BlackRock, cel mai mare administrator de bani din lume.
La polul opus, cei care conduc astfel de grupuri şi principalii lor acţionari promit să se lupte pentru a nu cădea în categoria sifi, care înseamnă o suprareglementare, o supraveghere zi de zi a operaţiunilor şi chiar o plafonare a salariilor şi a bonusurilor.
Marele concern american General Electric a anunţat chiar că va renunţa la o serie de active din cadrul GE Capital, urmând să vândă active de 160 miliarde dolari, pentru a nu intra sub incidenţa legii americane.
Pentru a putea avea mai multă grijă ca asemenea derapaje să nu se petreacă, americanii au emis o noua lege ce conduce la o suprareglementare a companiilor vitale pentru economia de peste Ocean.
Această măsură reprezintă o încercare a statului american de a putea controla şi izola evenimente financiare precum cele petrecute în 2008. Pentru a lupta cu aceste probleme, Congresul Statelor Unite ale Americii a creat cadrul juridic printr-un pachet legislativ ce îşi propune să readucă disciplina pe Wall Street.
Legislaţia Dodd-Frank face parte din cea mai ambiţioasă schimbare legislativă ce priveşte reglementarea instituţiilor financiare de la Marea Criză până în prezent.
Apartenenţa la categoria „sifi” antrenează după sine mai multe reguli financiar-contabile şi o monitorizare mult mai strictă din partea autorităţiilor.
Această stare de fapt deranjează şi jenează administratorii importantelor companii americane, încercând să facă orice este legal posibil pentru a nu fi etichetate drept companii mult prea importante pentru sistemul financiar american, aşa-numitele societăţi „too big to fail”.
Compania de asigurări MetLife chiar a dat în judecată statul american pentru că a fost inclusă în categoria „sifi”, şi-a avut câştig de cauză, justiţia conisderând că cel mai mare asigurator american nu prezintă riscurile descrise de noua legislaţie.
Cu toate că membrii Financial Stability Oversight Council (FSOC), forul american ce decide dacă gradul de contagiune al unei eventuale gripări a unei companii este îndeajuns de mare, au votat cu 9 la 1 pentru introducerea MetLife în categoria sifi, reprezentanţii asiguratorului american au atacat decizia ce îi obliga, printre altele, să depoziteze mai mulţi bani în rezerve, fapt ce afecta profitabilitatea întregului grup.
„De la început, MetLife a susţinut că modelul său de business nu reprezintă o ameninţare pentru sistemul financiar al Statelor Unite” a spus Steven Kandarian, CEO-ul celui mai mare asigurator american.
MetLife, companie ce are în administrare 877 miliarde dolari, a obţinut însă doar o victorie de etapă, statul american având posibilitatea de a ataca cu apel prima decizie a justiţiei de peste Ocean.
Conceptul de sifi a apărut prima oară, în spaţiul public, după discuţiilor cu privire la reglementările ce ţineau de Basel III, proiectul internaţional ce s-a născut ca un răspuns la cauzele ce au generat criza financiară mondială din anul 2008.
Cu toate acestea, forul ce a dat naştere conceptului nu poate avea jurisdicţie în niciun stat, rămânând la latitudinea fiecărei ţări să definească şi să delimiteze exact caracteristicile ce urmează să însemne sytematicaly important financial institution (sifi) în legilslaţia locală.
Printre variabilele care intră în calcul atunci când un conglomerat este introdus sau nu în categoria sifi, se numără:complexitatea societăţii, mărimea, gradul de interconectivitate sau nivelul global la care activează.
La prima analiză referitoare la „too big to fail”, singura bancă care a trecut testul a fost Citi (Citibank), celelalte bănci, având fisuri pe care trebuie să le repare în următoarele luni.
