La începutul lunii august Spania plătea dobânzi de 6,3% pentru a se împrumuta la 10 ani. Intervenţia Băncii Centrale Europene a făcut ca dobânzile să cadă la pentru o lună 5%, nivel încă ridicat, dar mai redus decât cel plătit pe parcursul anului 2011. Apoi, absenţa unui plan credibil al Uniunii Europene care să scadă riscul asociat unor ţări ca Spania şi Italia a început să împingă din nou dobânzile în sus. Pentru Italia lucrurile au fost mai grave, randamentele cerute de investitori ajungând la cota la care datoria publică devenea imposibil de refinanţat.
Despre Spania au circulat puţine veşti, nu mai era nevoie ca un premier să plece şi măsurile de austeritate erau deja în funcţiune. Dobânzile au crescut mai puţin, însă au continuat să crească şi luni au depăşit din nou pragul de 6%, la 6,1%. Mai mult, diferenţa (spread) între randamentele la obligaţiunile spaniole şi cele germane la 10 ani a atins un nou record de la înfiinţarea Zonei euro la 4,33 puncte procentuale.
Recesiune; şomaj de două cifre pentru multă vreme
Economia Spaniei este într-o situaţie precară. Creşterea economică în acest an se va situa la sub 1% şi se preconizează o recesiune începând chiar de la sfârşitul acestui an şi care va continua şi în 2012. Mai multe bănci mari arată o contracţie a economiei spaniole, printre care HSBC, Goldman Sachs, BBVA sau ING. Ultimele sondaje din sectorul manufacturier şi din cel al serviciilor arată o contracţie puternică a activităţii pe fondul diminuării cererii şi a reducerii comenzilor noi.
Economia a stagnat în trimestrul 3 în comparaţie cu T2 şi arată o creştere de doar 0,8% faţă de T3 2010.
Şomajul a sărit deja de pragul de 20% şi a ajuns la 21,5%, fiind periculos de ridicat în rândul tinerilor (42%). Reducerea activităţii economice nu va ajuta cu siguranţă la reducerea şomajului, Comisia Europeană estimând că în cazul în care economia Spaniei ar fi continuat să crească, numărul celor fără loc de muncă ar fi urmat să se diminueze din 2013.
José Luis Rodriguez Zapatero, care declara anul trecut că lucrurile stau bine, „criza datoriilor din Spania şi Zona euro s-a terminat”, a fost nevoit în cele din urmă să ceară alegeri anticipate la presiunea tuturor. Acum, socialiştii se pregătesc să predea puterea Partidului Poporului la alegerile ce vor avea loc pe 20 noiembrie.
Zapatero a fost nevoit să aplice câteva măsuri de austeritate pentru a reduce deficitul bugetar, care atinseseră un nivel foarte ridicat de 9,3% în 2010, spre 6% în 2011 şi 3% în 2012.
Salariile la stat au fost tăiate şi pensiile au fost îngheţate, vârsta de pensionare a fost crescută la 67 de ani, piaţa muncii a fost parţial reformată şi mai multe companii de stat au fost scoase la privatizare.
Spaniolii au trecut în constituţie chiar şi limitarea deficitului bugetar şi au introdus o lege organică prin care deficitul va fi limitat la 0,4% începând cu 2020. Însă pe măsură ce Spania se străduieşte să arate investitorilor că este bancabilă prin reducerea deficitului, economia se scufundă şi mai mult, ceea ce dă peste cap ţintele în cele din urmă. Mai grav este că nu au convins pieţele şi nici agenţiile de evaluare, care au retrogradat Spania în masă. CDS-urile au ajuns şi ele la un nou record la 447 de puncte de bază.
Mediul economic dificil pune presiune mare şi pe sistemul bancar, care înainte de criză a finanţat cel mai mare balon imobiliar din Europa. Băncile cumulează pierderi din ce în ce mai mari şi, la fel ca şi guvernul, sunt din ce în ce mai dependente de finanţarea de ultimă instanţă de la Banca Centrală Europeană, de unde au luat 76 miliarde de euro în octombrie, cel mai ridicat nivel din ultimul an.
