Pentru unele state, nivelul prețului țițeiului ar putea însemna diferența dintre creștere economică și recesiune severă.
Guvernele statelor exportatoare de petrol au nevoie ca prețul acestuia să se mențină peste un anumit nivel, pentru a-și putea îndeplini angajamentele bugetare privind cheltuielile. Însă, cu un preț al petrolului sub 87 dolari pe baril, este cazul ca țările care își sprijină politica bugetară pe prețurile ridicate ale petrolului, printre care Rusia, Venezuela și Arabia Saudită, să înceapă să-și facă griji, scrie „Business Insider”.
Publicația americană a analizat prețurile din piață și situația statelor dependente de vânzările de petrol și a ajuns la concluzia că șase țări s-ar prăbuși în recesiune mai mult sau mai puțin gravă dacă prețul barilului de țiței se menține la nivelul de 87 dolari sau, mai rău, își continuă trendul descendent.
De exemplu, pentru a-și îndeplini țintele bugetare, Venezuela are nevoie de nu mai puțin de o dublare a cotației actuale, pentru a ajunge la un preț de 162 dolari, anul acesta, și de 117,5 dolari, anul care urmează.
Pentru Federația Rusă ar fi suficient un preț de 100,1 dolari/baril, în 2014, și de 105,2 dolari/baril, anul viitor. O situație asemănătoare este în Oman: necesitatea bugetară reclamă un preț al țițeiului de 100,7 dolari/baril, anul acesta, și de 110 dolari/baril, în 2015.
Arabia Saudită s-ar descurca și cu un preț de 99,2 dolari/baril, în 2014, și de 104,4 dolari/baril, anul care urmează. În schimb, bugetul din Bahrain ar avea de suferit grav dacă prețul barilului de țiței se menține sub 136,2 dolari, în 2014, și sub 138,1 dolari, în 2015. Cea de-a șasea țară care va fi profund afectată de scăderea prețului petrolului este Nigeria, care are nevoie de o cotație de 126,2 dolari/baril, anul acesta, și de 122,7 dolari/baril, în anul care vine.
În cazul în care prețurile pe plan internațional rămân scăzute, toate cele șase state enumerate vor fi forțate să se împrumute mai mult pentru a-și acoperi găurile din veniturile bugetare de pe segmentul taxelor pe petrol, dacă doresc să-și îndeplinească angajamentele la capitolul cheltuieli. O altă opțiune pentru ele ar fi tăierea cheltuielilor, ce ar pune guvernele într-o mare dificultate.
În cazul Rusiei și al Venezuelei, încercarea de a se împrumuta prin intermediul pieței internaționale a obligațiunilor le-ar putea costa foarte mult, în condițiile în care ambele sunt privite de investitori drept deosebit de riscante.
Cea mai mare problemă a OPEC este că nu va mai reuși să controleze prețul petrolului, așa cum se întâmpla mai demult, pentru a putea evita aceste probleme.
